“Fram”, la TVR 3. Un serial ca o lecţie de viaţă

https://blog.revistaderecenzii.com/

Carmen Galin

Din 11 iulie,  luni-sâmbătă, de la ora 10.00, TVR 3 vă propune să revedeți  serialul “Fram, ursul polar”, ecranizare a romanului  de Cezar Petrescu.

Pentru generaţii de români, nuvela „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu se numără printre cele mai frumoase poveşti ale copilărie. Poate tocmai din acest motiv, în urmă cu aproape patru decenii, în 1983, regizoarea Elisabeta Bostan aducea pe micul ecran istoria plină de emoție a ursului polar Fram, într-un serial ca o lecţie de viaţă pentru copii şi adolescenţi.

Continuă să citești

TEATRU TV: CAZUL TUDOR VLADIMIRESCU

https://blog.revistaderecenzii.com/

Duminică, 10 iulie, de la ora 22.10,  TVR 2 vă propune  premiera TV: „Cazul Tudor Vladimirescu„- de Gavriil Pinte. O producție a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Regia: Gavriil Pinte. Adaptare și regia tv: Iulian Foișor

Casa de Producție a TVR a preluat în anul 2021 unul dintre cele mai remarcabile acte artistice dedicate istoriei române: spectacolul „Cazul Tudor Vladimirescu”. Opera rock este o producție a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Tg. Jiu, care îi aduce alături de actori pe muzicienii formației Bucium și pe artiştii Ansamblului Doina Gorjului.

Continuă să citești

Către lună (Goethe)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Trad. Emanoil Bucuța

Din volumul „Goethe. Versuri în românește cu prilejul a o sută de ani de la moartea poetului”, Editura Dacia, București 1932

Umpli iară crâng și lunci
De văpae-ncet
Și desferici azi din munci
Sufletul meu biet.

Mângâios ți-aștemi pe gând
Uitătura grea
Ca un ochi de prieten blând
Pe ursita mea.

Inimii atunci îi vin
Șoapte de-altedăți,
Du-te-ntre surâs și chin
Prin singurătăți!

Curgi, o, curgi, drag râu de-argint,
Vesel n-oi mai fi,
Râs la fel s-a dus, și-alint,
Și credința-n vii.

Am avut odat-al meu
Lucru-atât de drag
Că spre zbuciumul tău greu
Nu-l mai uiți în veac.

Cântă, râu, la vale, cânt
Fără de popas,
Cântă, suflă-mi în cuvânt
Glas din al tău glas.

Când în nopți de iarnă, crunt,
Peste câmpuri mâi
Sau oglinzi în val mărunt
Mugurii dintâi.

Bine e când de ceilalți
Pașnic te-ai închis
Și c-un prieten te înalți
În același vis,

Vis, necunoscut de ins
Ori sfărmat în fum,
Prin al vieții necuprins,
Înnoptat pe drum.

Sursa: https://ro.m.wikisource.org/wiki/C%C4%83tre_lun%C4%83_(Goethe)

Mihai Eminescu: Din periodice/Din Curierul de Iași, aprilie-iulie 1877

https://blog.revistaderecenzii.com/

Se pare că pesimiștii care nu prevesteau vrun mare succes protocolului iscălit la Londra vor avea cuvânt pân-în sfârșit. Istoria lumii ce-i dreptul nici nu se face pe hârtie, ci prin modificare de voințe și de intenții intime, și Anglia va putea să iscălească încă zece protocoale fără ca aceasta să schimbe atitudinea ei pe câtă vreme voința ei nu va fi schimbată prin motive puternice de interes. Dar fiindcă nu e nimic nou sub soare și fiindcă portiuncula sapientiae cu care se fericesc popoarele rămâne cam în toate vremile aceeași, vom aduce un exemplu mai vechi de tratări analoage și aceasta din al treilea război cu Cartago.

Continuă să citești

Istoria literaturii române contemporane/Evoluția poeziei lirice de Eugen Lovinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

I. POEZIA SĂMĂNĂTORISTĂ

Sămănătorismul a fost privit ca o operă de renaștere și, în adevăr, dacă lărgim sensul renașterii la fenomenul cultural, el reprezintă un moment de expansiune a tuturor forțelor spirituale la lumina ideii naționale. În literatură chiar, sămănătorismul înseamnă și o intensificare a producției și o stimulare a maselor cititoare. Apărut la un început de veac și la un sfârșit de epocă literară, în care, după moartea lui Eminescu și încetarea virtuală a activității lui Coșbuc și Vlahuță, se publica o poezie mediocră, în evidenta dezinteresare a publicului, sămănătorismul s-a arătat, negreșit, ca o revărsare de ape mari. Judecat însă estetic, cu singura excepție a liricii puternice a lui Octavian Goga — în poezie, sămănătorismul reprezintă o epocă de inestetism. Situația lui paradoxală e de a fi fost luat ca o reacțiune sănătoasă împotriva modernismului și a formelor, așa-zise, decadente de artă, influențate de curentele apusene, și de a fi fost, în realitate, o epocă de decadență, adică de sleire a modurilor de expresie artistică a lui Eminescu și Coșbuc.

Continuă să citești

Șt. O. Iosif: Doi prieteni

https://blog.revistaderecenzii.com/

S-a stins pe uliți cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu și pustiu…

La colț, în umbră, micul vizitiu
Așteaptă un tramvai întîrziat :
El și căluțul lui, doi bieți fîrtați,
Bătuți de vînt și ploi,
Ce bine se-nțeleg ei amîndoi !

Pe după gît el i-a trecut un braț,
Și fruntea și-a-ngropat-o-n coama
Tovarășului credincios și blînd…

Iar calul, nemișcat și el de teama
Să nu-i alunge visul prea curînd,
Ciulește doar urechea, cînd și cînd,
În liniștea tîrzie ascultînd…

Și ninge peste ei, și nu-și dau seama.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Doi_prieteni