https://blog.revistaderecenzii.com/
Pilula 2 – Iubirea unui „Inutil”
Nici nu mai ştiu exact cum şi când a apărut prima dată „Inutilul” la noi acasă. Un cotoi adult gri, banal, cu o coadă subţire ca o săbiuţă – asta m-a şi frapat la el, coada lui subţire şi ascuţită, cu foarte puţină blană (probabil fusese rasă)… Nu am aflat nici acum de unde a venit, cum se numeşte sau al cui este, cert este doar că odată ajuns la noi, nu a mai plecat. A stat zi şi noapte trist lângă uşa de la intrare, până ne-a convins să îl lăsăm în casă. Întâi ca să mănânce, apoi ca să se odihnească, apoi ca să doarmă liniştit, într-un colţ, după pofta inimii. Cred că a trecut un an de când pisoiul ăsta ne-a adoptat, timp în care nu s-a schimbat deloc, doar coada arată acum ok – în rest, el este la fel de anonim, liniştit, fără pretenţii. Stă cuminte acolo unde i se permite, nu deranjează, nu miaună, nu se manifestă decât când cere mâncare sau vrea să iasă afară. Cumva în glumă am ajuns să îl numim „Inutilul” pentru că animalul ăsta chiar nu face nimic – nici măcar nu enervează – doar mănâncă şi doarme. Culmea, nu face nici rele: nu lasă păr prin casă (are o blană foarte scurtă), nu are purici, nu trage cu ghearele de covor sau de mobilă, nu aleargă, nu protestează când ceva nu îi convine – pur si simplu acceptă liniştit tot ceea ce vine de la noi.
Continuă să citești
