D. R. Popescu este un scriitor complet, a cărui operă se încadrează, în cea mai mare parte, în realismul modern. Cu toate acestea, romanele F și Întoarcerea tatălui risipitor sunt integrabile în absurd, mișcare de avangardă mereu în vogă.
În anul 1969, când a publicat romanul F, D. R. Popescu era deja un scriitor consacrat, autor, între altele, al mai multor volume de nuvele, al romanelor Zilele săptămânii (1959) și Vara oltenilor (1964), precum și al pieselor de teatru Mama (debut ca dramaturg, 1960), Vara imposibilei iubiri (1966), Vis (1968) și Cezar, măscăriciul piraților (1968).
Tora Vasilescu la „Garantat 100%: „Nu am orgoliu. Lupt ani de zile să scot cojile de ceapă ale ego-ului”
„71 de minute cu Tora Vasilescu” – un eveniment în onoarea actriţei Tora Vasilescu ne oferă realizatorul Cătălin Ştefănescu la „Garantat 100%” pe 8 (ora 18.55) şi 15 ianuarie (ora 18.55), la TVR 1.
* Muzeul Național al Literaturii Române organizează evenimentul „Vizitează muzeul în ritmul tău! Intrare liberă în prima joi din lună!” – ora 10:00, în Str. Nicolae Crețulescu nr. 8
– Cetatea Vaticanului: De la ora 9:30, ora Italiei (10:30, ora României), în Piața „Sfântul Petru” din Vatican, Papa Francisc va oficia ritul funeraliilor Papei emerit Benedict al XVI-lea, al celui de-al 265-lea papă, fiind pentru prima oară în istoria Bisericii Catolice când un papă prezidează funeraliile predecesorului său. Papa emerit Benedict al XVI-lea a murit sâmbătă, 31 decembrie 2022, la vârsta de 95 de ani
– Rabat: Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Josep Borrell, se va afla joi şi vineri în Maroc
eseu-jurnal de umberto eco – pliculețul minervei, ed humanitas, 2004
~~~ câti n-au regretat apariția trenurilor, fiindcă omorau poezia lungilor călătorii cu piciorul prin pădure sau călare pe drumuri prăfuite au apărut pe urmă cei mari care au știut să vorbească despre poezia (uneori cumplită) a trenurilor, de la tolstoi la cendrars, la butor și până la montale e în zadar, se poate fantaza și muri din dragoste, de dor, de teamă, de surescitare și pe o navă spațială pe de altă parte, proust îl citea pe nerval și pe urmă ne povestea cum se poate retrăi senzația unui parfum doar citind orarul trenurilor din l’île de france până mai ieri una din problemele mele era să găsesc un program pe internet care să-mi indice ce tren trebuia să iau, și lumea va crede că e cel mai simplu lucru: există site-uri diferite, printre care cel al căilor ferate italiene, altele ale țărilor străine, și funcționează destul de bine, dar sunt limitate cel italian ne spune cum să călătorim prin italia, dar nu cum să ajungem de la nancy la lille
Cerul părea acoperit cu un văl foarte fin: era palid și boțit. Iar din dosul pânzișului mătăsos al ceței luna privea cu o tristețe picantă, aproape femeiască. Lumina stelelor, era spălăcită, ca și când toate stelele s-ar fi topit sau ar fi vărsat șiroaie subțiri de lacrimi.
În grădină fâlfâiau miresme dulci, pierdute. Globurile de sticlă colorată licăreau în lumina rece a lunei ca niște turbane pestrițe din povești, se înălțau, se îndoiau, se ridicau parcă în vârful picioarelor și, ca și Anastasiu, se uitau pe cărarea prunduită care se pierdea în întunericul depărtării.
Patria vieții e numai prezentul. Clipa de față numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. Iară trecutul Și viitorul numai o gândire-s. În van împingeți ce vi-i dinainte, În van doriți acelea ce-or veni. Întoarceți-vă-n voi și veți cunoaște Că toate-n lume, toate-s în prezent. Tot ce au fost și tot ce-a fi vreodată Au fost, va fi numai pentru că e. Nu știi că atingând pe-un singur om I-atingi pe toți? Mulțimea e părere. Spune la mii de inși aceeași vorbă Și-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeași și același simț. Un semn că toți e-n unul, unu-n toți.