Arhive zilnice: 13 martie 2023

Informații culturale

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Deschiderea Festivalului Chei

* Deschiderea Festivalului „Chei” al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti (UNMB) – ediţia a XIV-a – ora 19:00, la Ateneul Român, Sala mare. Orchestra simfonică Universitaria a UNMB este dirijată de Leo Hussain. În program: Jean Sibelius – Vals trist, Gyorgy Ligeti – Concert românesc pentru orchestră, Wolfgang Amadeus Mozart – Simfonia nr. 41, în do major, KV 551, Jupiter. Printre prtenerii media: Radio România Muzical

Continuă să citești →

Stânca care fată. Fabulă de Gh. Asachi

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Stânca odată,
Îngreunată,
Gemea și se văieta,
Încât din giur s-aduna
De mami și de moașe cete,
Crezând că ea va să fete
Un târg ca Iașii măcar.
Vuiet, sunet în zădar,
Căci stânca când au născut
Un spân șoaric s-au văzut!

Astă fabulă s-apleacă
Cătr-acii ce vor să facă
Lucru mare pre pământ,
Ș-apoi iesă numai… vânt!

Fetița mamei. Proză de Emil Gârleanu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

După o noapte de somn greu, în care trupul i se scufundase ca plumbul topit în apă, Măria se trezi târziu. Părea buimacă. Dintru-ntăi ochii măriră în neștire fășia de lumină aurie, care se scobora de supt stor, de-a lungul pervazului ferestrei, ca o perdea de fir. Apoi își dete seama că dormise prea mult, că lăptăreasa, fără de-ndoială, adusese laptele, că bărbatul ei trebuia să-și beie cafeaua, să pornească la slujbă. Un vuiet din bucătăria de alături îi arătă că Dumitru se sculase. Atunci se ridică și, deodată, ca și când în mintea ei scăpărase un amnar, se uită nebună, spre dreapta, spre locușorul gol de lângă ea, scoase un țipăt sfâșietor și căzu cu fața în perne. Repede toate întâmplările zilelor din urmă i se perindară prin minte cu o îndărătnicie crudă. Boala fetiței, a Puicei, suferințele grozave, în ghearele cărora, trupușorul ei se zbuciumase două săptămâni în șir, lacrămile pe cari ochișorii ei le storceau, curate, ca și cum erau picăturile sufletului ce se topea.

Continuă să citești →

Coborârea apelor de Mihai Eminescu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Din munți bătrâni și din păduri mărețe
Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Și sunt în codri pustnici cântărețe.

Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,
Se legăn line și fac valuri crețe.
În drumul lor ia firea mii de fețe ­
Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.

Dar cu adâncul apei s-adâncește
În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă ­ rânduri-rânduri crește,

Pân- ce urnindu-se în marea-amară
­ Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește ­
Al tinereței dulce glas demult uitară.