https://blog.revistaderecenzii.com/

După multe protestații,
Veniră la stipulații

Vulturul și bufnița, și făcură,-n fine, pace;
Însă ciocul, ghearele suveranului rapace

Da cam multă bănuială
Bufniței de a se teme
Pentru puișorii săi.
(Avea, biet, și ea-ndoială
Pe această de foc vreme,
Când cei răi devin mai răi.)

Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat,
Că au să trăiască-n pace în paternul lor palat
Puișorii aliatei. „Ca mai sigură sa fie

Familioar-alteței-tale —
Zise suveranul vultur verișoarei dumisale —
Și lămurit să se știe,
Fă bine și mi-o descrie,
Ca să știu a mi-o scuti.”
„Zău, nu poți a te-amăgi,
Zise bufa, căci natura
Pui pe lume mai frumoși

Ca ai mei nu mai produse: când îi vezi, râde făptura,
Sunt minune! ochi de soare, gentili, sprinteni, grațioși,
Și când cântă te dezmiardă, vocea lor pătrunzătoare
E mai dulce decât zisa voce de privighetoare.”

Nu trecură zile multe: după legea domnilor
Și legea-mpăraților,
Ieșind la vânătoare mărirea-sa vulturul

Și-n svol făcându-și turul,
A fame ca o streche
În pipotă-l pătrunde;
Și cată-n jur oriunde,

Străbate cu vederea, o scorbură zărește,
Jos repede se lasă și caută șoimește;
Își vâră în cuib capul, ș-o slut-aci pereche
De pui stârcită vede: piperniciți, puchioși,

Cu ochii urduroși
Și galbeni, și zgâiți;
Un glas pițigăiat,
Strident, discord și spart.

Cit nu putu să crează pârdalnicii c-or fi
Aceiași despre care
Cu-atâta înfocare
Și laudă prea mare

În timpul conferinței amica i-a fost spus.
Așa, întinse gâtul, curat d-orice prepus,
Și cioc! o dată-n unul, și-n celălalt iar cioc!
Frumos, pe cum se cade, ți-i dumică pe loc.

Nu-și terminase bine
Imperiala cină,
Când, iată, supravine
Și muma, lină, lină.

Ce vede, sărăcuța!… începe a țipa,
De uiete, blesteme pădurea răsuna.
Pe răul său confrate sperjur și trădător
Îl face, după fapta-i, de lege călcător

Ce-nfruntă jurământ.
Ci vulturul atuncea avea și el cuvânt.
Părinții, ca părinții, își amă fiii lor
Și cât de sluți să fie îi cred de grațioși.
Iar mai vârtos în carte, când dai d-un autor,

Paternul său amor
E vai de om de mare! la Sarsaili puchioși
S-auzi țipăt de bufă, amate cititor !1840

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am mers la locuința Maestrului și am întrebat: „Unde este Maestrul?”
Mi s-a răspuns: „Maestrul este îndrăgostit și «intoxicat»
și un rătăcitor dintr-un loc într-altul.”

Am spus: „Am o obligație, măcar dați-mi o cheie,
sunt prietenul Maestrului, cu adevărat, nu sunt un dușman.”
Ei mi-au răspuns: „Maestrul s-a îndrăgostit de «Grădinar»,
caută-l în grădină sau pe malul apei.”

Îndrăgostiții frenetici urmează obiectul iubirii lor;
Dacă cineva se îndrăgostește, du-te și lasă-l în pace!

Peștele care a cunoscut apa nu va ieși pe uscat;
Cum ar putea un îndrăgostit să rămână în sfera de culoare și parfum?

Zăpada înghețată care a văzut chipul Soarelui strălucitor
este înghițită de către Soare.
Odată topită ea va fi purtată de curent;

În special aceea care este iubita regelui nostru,
Un rege fără de pereche și plin de credință și amabil.

Prin această alchimie infinită,
care nimeni nu o poate evalua sau presupune,
Cuprul, de îndată ce este atins devine aur la comanda „Reîntoarce-te”.

Lasă lumea deoparte și zboară din cele șase dimensiuni.
Cât timp vei mai rătăci în uitare și dezorientare încoace și încolo?

Inevitabil aceasta te va conduce la sfârșit,
propriul tău consimțământ,
La posibilitatea de a te bucura de onoare și glorie în prezența regelui.

Nefiind acolo un intrus în rândul lor,
Iisus îți va revela misterele, punct cu punct.

Am închis deschiderea buzelor și am deschis calea secretă:
Într-o clipă m-am eliberat de dorința de a vorbi.




Traducere Iulia Bontaș

https://blog.revistaderecenzii.com/

S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înșurubat în pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a văzut că poate zbura fără să dea din aripi.