În fiecare an, în curtea casei mele are loc o imensă explozie – una de culoare şi frumos. Startul îl dau primăvara ghioceii, zambilele, diversele soiuri de lalele şi narcise care se iau parcă la întrecere cu inflorescenţa pomilor fructiferi. De regulă, după sărbătoarea Paştelui, când noaptea nu mai este foarte frig, culoarea şi veselia florilor este adusă în curte de petuniile şi muşcatele pe care le scot din casă la aer, de clemantita delicată ca o balerină, precum şi de venerabilul meu liliac bătut – care are peste 4 decenii de existenţă falnică.
Pot să fiu uitat, pentru că nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească. Pot fi părăsit, pentru că nu-mi iubesc picioarele, pot merge şi cu aerul. Pot fi lăsat singur, pentru că sangele meu se varsă în mare oricum. E loc. Toate coastele s-au ridicat ca nişte bariere. E lumină destulă. Privirile mele nu văd decât o singură mască. Dar ea nu exista încă, aşa ca e loc, e loc, este.
* Timișoara: AREAL- spațiu de dezvoltare coregrafică și Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara organizează între 26 și 30 iunie platforma colectivă de spectacole, conferințe și networking coregrafic – D.A.N.C.E.™ Dance. Artists. Network. Conference. Encounter – eveniment care va pune Timișoara pe harta europeană a dansului contemporan. Organizat în cadrul programului “Power Station – Timișoara Capitală Europeană a Culturii în 2023”, D.A.N.C.E™ activează scena dansului contemporan românesc, creând un context de dezvoltare profesională și schimburi de experiență pentru artiști, producători și organizații culturale din Timișoara, România și întreaga Europa. D.A.N.C.E™ | Dance.Artists.Network. Conference.Encounter face parte din programul “Power Station” și este organizat în cadrul programului “Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în Anul 2023” fiind un proiect co-finanțat de Primăria Orașului Timișoara prin Centrul de Proiecte. Evenimentul este organizat în parteneriat cu rețeaua European Dance House Network, rețea finanțată de Uniunea Europeană
* Sibiu: Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) prezintă, an de an, serii de spectacole concentrate în numeroase sezoane. În acest an, cel mai amplu dintre acestea este sezonul românesc, cu nu mai puţin de 59 de spectacole. FITS se află în acest an la ediţia cu numărul 30, Miracol, are loc în perioada 23 iunie – 2 iulie si include peste 800 de evenimente si 5000 de invitaţi din 75 de ţări. Din programul zilei:
363 – Împăratului roman Flavius Claudius Iulianus a murit într-o luptă împotriva Imperiului Sasanid.
1599 – A fost semnat nou tratat între Țara Românească și Transilvania. Mihai Viteazul a acceptat suzeranitatea lui Andrei Bathory, iar acesta a recunoscut domnia ereditară în familia lui Mihai Viteazul.
1824 – S-a născut Lordul Kelvin, fizician britanic, renumit îndeosebi prin lucrările sale științifice în domeniul termodinamicii (d. 1907).
* Turneul naţional Trei tenori susţinut de Andrei Fermeșanu, Andrei Apreotesei și Florin Guzgă se încheie la Bucureşti pe scena Sălii Radio, de la ora 19:00, alături de Orchestra Metropolitană București, dirijată de Daniel Jinga. Acesta va fi concertul de încheiere a Turneului Național Trei Tenori Ieșeni, care a trecut anul acesta prin alte 10 orașe din țară: Ploiești, Pitești, Târgoviște, Piatra Neamț, Bacău, Suceava, Sibiu, Târgu Mureș, Satu Mare și Fălticeni
Un bătrân trecut în zile Fiind foarte țermonos, La dame și la copile Era și mai cu prisos. Într-o zi văzând că vine O damă a-l cerceta, El cu părere de bine Vrând ei a se arăta, Ieșind să o-ntâmpineze, Pe loc de brățet o ia, Chip să o ajutoreze Ca să suie scara ea. Dama începu să zică: – „Lasă, mă rog, n-osteni! Că nu sunt vro mititică, Poci și singură veni!” El îi răspunse: „- Prea bine, Te-aș lăsa, sufletul meu! Dar să te ascult nu-mi vine, Că mă tem să nu caz eu”
Mulți sunt carii ne arată Politică de prisos, Dar țermonia cea dată Privește-n a lor folos.
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.
În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea era o crâșmăriță; crâșmărița avea o fată, și pe fată o chema Florița. Fata asta nu era însă fiica crâșmăriței, și crâșmăriță nu era mama fetei: fata era fată fără părinți, și crâșmăriță maică de suflet a fetei… Cine să fi fost părinții fetei chiar nici cei mai bătrâni și mai cu sfat oameni nu pot s-o spună; asta nimeni n-a putut s-o înțeleagă … într-o bună dimineață, crâșmarul s-a dus după lemne la pădure … și… iacă ce să vezi: pe o poiană limpede și plină de flori a aflat o fetiță ce se juca cu niște pui de căprioară. Cum, când și de unde să fi ajuns copilița asta prin codru, aceea minte pământească nu poate s-o priceapă. Doar a crescut ca și florile din pământ; doar a căzut ca și stelele din cer; sau s-a prefăcut cumva, pe nepricepute, din văzduhul curat. Destul cum c-atâta era de frumoasă fetița asta, încât, de-ar fi fost să fie din om, ar fi trebuit să fie – cel puțin – fată de împărat. Cine știe?… vreun împărat ce domnește în ascuns prin adâncul codrilor … Crâșmarul s-a lăsat de lemne, a luat fata în brațe, a dus-o acasă… și de aici înainte a fost fata de suflet a lui și a crâșmăriței.
