Din Anglia. Însemnările unui literat/Duminica în Londra de Marcu Beza

https://blog.revistaderecenzii.com/

Într’un oraș ca acesta săptămână trece cu mare vâlvă, cu sgomote necurmate, grele, cari nu-ți dau pace, te urmăresc zi și noapte, îți lasă în urechi un vâjâit continuu. Însă, cum ajunge Duminica, toate încetează; amuțesc străzile. Prăvăliile sunt închise. Foile zilnice nu apar. Și nici postă nu-i. Ca un monstru obosit orașul dormitează. Mâine se va trezi, desigur; mugi-va iar; bufni-va fumul din coșuri; porni-se-va mulțimea cu larma, cu vuetul ca de ape adânci, răscolite. Dar azi măcar e bine s’o iei razna, să te pierzi în labirintul străzilor și să guști cu atât mai mult hodina și tăcerea orașului, care — așa cum este, își are frumusețea lui. Se plâng mulți de negură; dar ce-ar fi Londra fără negura? Se înțelege, nu-i vorba de negura ceea deasă, mirosind a funingine, care târăște cu ea noaptea și îneacă tot, vietăți și lucruri; e o altă negură, ușoară, subțire ca un văl, care în­moaie formele, aruncă în lume nelămuritul, face vis din realitate, slăbind razele, dându-le cu­loare. Îndărătul ei soarele se prevede stins, ro­tund și roșu ca un talger de aur, de ții ochii la el, și-l dorești cald, și-l dorești fierbinte; și când el își recapătă uneori focul, atunci — cum să zic ? Uiți de toate, îti vine să sburzi în lumina lui, să bați din palme și să-i strigi ca un copil: soare, soare ! — soare, soare !

Continuă să citești

Călătorie în Africa de Vasile Alecsandri

https://blog.revistaderecenzii.com/

Aveam 19 ani când ieșii din Universitatea de la Oxford, unde petrecusem multe nopți visând plăcerile lumii și descriind în versuri înfocate nesățioasele dorințe ce mă munceau. Eram, precum știți, domnilor, la acea vârstă de năluciri aurite și de prezumție fără margini, vârstă în care omul, încă necopt, este expus la o sută și o mie de întâmplări de tot soiul, triste sau vesele, poetice sau ridicole.

Continuă să citești

De vorbă cu Freud. Cronică plastică de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ionuț Pătularu intră în lumea artelor plastice, exact așa cum este el: spirit plenar și energic.

La prima lucrare, intitulată De vorbă cu Freud, m-am uitat cu atenție, pentru a-l redescoperi pe psihanalistul austriac, dar am dat peste o destăinuire de sine, care aparține lui Ionuț Pătularu. Linia discretă din partea de jos a tabloului marchează diferența dintre mai multe etape din viața lui, nașterea / copilăria, tinerețea și maturitatea. Evident, predomină culorile sobre, expresii ale vârstei curente.

Continuă să citești

Din depărtare. Poezie de Sándor Petőfi

https://blog.revistaderecenzii.com/

Stă o căsuliță mică lângă Dunărea cea mare:
Oh, de-ați ști pe-acest locaș cât îl iubesc eu de tare!
Trist.și cu o duioșie stau întruna lăcrimând,
De câte-ori se re-ntoarnă acolo al meu sumbru gând.

De aș fi fost rămas Doamne tot în a mea locuință!
Dar pe om veșnic îl duce-o necumpătatâ dorință!
Dorurile mele aripi zburătoare au căpătat,
Și eu mama mea cea dulce și locașul mi-am lăsat.

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Primăria Municipiului Bucureşti, prin CREART – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti, organizează, în zilele de 17 și 18 iunie, pe Şos. Kiseleff, cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor ‘Muzici şi Tradiţii în Bucureşti’, în intervalul orar 10:00 – 22:00, intrarea fiind liberă. Festivalul se bucură de recunoaştere naţională şi internaţională şi face parte din reţeaua CIOFF – Consiliul Internaţional al Organizaţiilor de Festivaluri de Folclor şi Cultură Tradiţională, fiind unicul festival de acest tip din Capitală. Din programul evenimentului:

Continuă să citești

Oglinda zilei

https://blog.revistaderecenzii.com/

17 iunie 1910: Primul zbor al lui Aurel Vlaicu

1473 – Ieromonahul Nicodim de la Mănăstirea Putna a terminat „Tetraevangheliarul”, lucrare vestită pentru miniaturile sale, printre care și află portretul lui Ștefan cel Mare. Domnul Moldovei a dăruit această lucrare mănăstirii Humor, de aici denumirea actuală „Tetraevangheliarul de la Humor”.

Continuă să citești

Tasso-n Scoția de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dumas zice că romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieții. Priviți reversul aurit al unei monede calpe, ascultați cântecul absurd al unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, extrageți din aste[a] poezia ce poate exista în ele și iată romanul.

Continuă să citești