Petrache Lupu. Proză de Adi Popescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am întrebat mulți tineri dacă au auzit de el. Nu. Și o spuneau așa de senin. Am întrebat și doi polițiști săriți de 40 de ani. M-a distrat răspunsul lor cum că nu cumva a lucrat în Regională. Da le-am zis eu la Regionala Divină. Băi oameni buni de 4500 de ani, de la Moise nimeni în afară de Petrache Lupu, în anul 1935 nu a mai vorbit cu Dumnezeu. Există documentare pe youtube, Am urmărit unul în care Adrian Păunescu împreună cu Grigore Vieru au fost la el acasă când avea 86 de ani. Foarte interesant, chiar vă rog să-l urmăriți.

Continuă să citești

Dimineți însorite. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dimineţi însorite

Dacă mă întrebaţi ce îmi place cel mai mult în lumea asta, răspunsul meu nu va fi legat  de haine, tabieturi, ciocolată, oameni sau animale… da, există şi ele în lista de preferinţe, nu neapărat în această ordine – dar primul loc este în mod categoric ocupat de dimineţile însorite.

Continuă să citești

Ce zic oamenii de mine de Anton Pann

https://blog.revistaderecenzii.com/

Un cardinal într-o casă
Șezînd cu alții la masă,
Întrebă pe oarecine
Ce vorbea cu nerușine
Zicînd : -N-auzi vorbă multă,
Nu tot spori, ci m-ascultă,
Tu vei fi știind prea bine
Ce zic oamenii de mine.
-0 ! zice el, ai un nume
Cam prea defăimat de lume.
Te pun în rînd cu nebunii
Și mai vîrtos te zic unii
Că ești un bețiv în formă,
Bei pînă să te adoarmă.
Alți te zic lup cu bărboaie,
Schimbat în piele de oaie.
Si alți în vers-uri te cîntă
Că numa vorba ț-e sfîntă,
lar încolo totdauna
Ești cu mireanul mai una.
Cardinalul știind bine
Ce vorbește fiecine :
-Ha, ha, ha, rîzînd îi zise,
Aste crez că nu sînt vise.
Dar de n-ar vorbi neștine
De un cardinal ca mine,
De un ca tine, Pacală,
Flecar fără de zăbală,
Lumea o sâ se pornească
Ca să te ponosluiască !
Asta, cum zice cuvîntul,
Este de cînd e pămîntul,
Cel slab, pre cel cu putință,
Cel prost pre cel cu știință
A-l defăima totdauna,
Ca cîinii cum latră luna.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Ce_zic_oamenii_de_mine

O, adevăr sublime… de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

O, adevăr sublime ­ o, tinichea și paie!
O, poezie mândră ­ o, buiguit nerod!
Istorie spirată ­ minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce ­ a můcoșilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceața, cu coaste de berbec,
Stăpân pe-a ta gândire ­ cum ești p-instinct stăpân ­
Se vede când femeia golește al ei sân.

Când poala și-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.

Continuă să citești