Amicul X de I. L. Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Un tip eminamente simpatic este amicul meu X… foarte bine cunoscut de noi toți bucureștenii. Cum să nu-l cunoaștem? ÎI întâlnim așa de adesea, pretutindeni: în somptuoasele saloane de elită, în sindrofiile modeste de mahala, la Capșa, la Gambrinus, la Zdrafcu, la Jockey și Ia cafeneaua Schreiber din Lipscani, în Orient-Express, în tramcar, în cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoși — pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea și a-ți întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic, șcl.

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* O lucrare realizată de Constantin Brâncuşi în 1905-1906, ‘Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Balde)’, ‘o operă care nu a fost niciodată văzută, (fiind) considerată pierdută sau distrusă’, va fi expusă în exclusivitate la Galeriile Artmark. Considerată pierdută și redescoperită în 2023, sculptura a fost recent adjudecată la o licitaţie internaţională din Paris de către un colecţionar român şi va fi prezentată la Artmark cu ocazia Zilei Brâncuşi (19 feb.). Evenimentul de dezvelire şi prima întâlnire cu publicul a acestei lucrări va avea loc sâmbătă, 17 februarie, de la ora 16:00, la Palatul Cesianu-Racoviţă, în prezenţa istoricului parizian de artă Doina Lemny, cercetătoare specializată în opera sculptorului Constantin Brâncuşi şi unul dintre cei mai cunoscuţi exegeţi ai operei marelui artist, aflată într-o vizită extraordinară în România. Cu această ocazie, Doina Lemny va susţine o conferinţă în care va detalia aspecte puţin cunoscute din biografia artistului, precum şi circumstanţele realizării acestei opere considerate pierdute. Începe astfel ‘Brâncuşi Exclusiv’, o expoziţie ce va fi liber deschisă publicului, până în data de 25 februarie, şi va putea fi vizitată zilnic, de luni până duminică, în intervalul orar 10:00-20:00

Continuă să citești

Romanul călătoriilor. Prezentare de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

În Franța două milioane de familii sunt monoparentale. Majoritare sunt femeile, mamele ce-și cresc singure copiii, din cauze diverse.  Nicolița Sorescu din Bulzești a fost una din văduvele cu cinci copii, din care trei băieți, toți ajunși scriitori. Unul din aceștia a fost Marin Sorescu, al cărui   Jurnal inedit VII/Romanul călătoriilor, l-am descoperit recent. Scriitorul romantic în accepția largă a cuvântului, se căsătorea și călătorea prima dată în Rusia în 1961, vizitând Moscova și Leningradul. Aveam trei ani atunci, habar nu aveam… Când am crescut însă, auzeam des vorbindu-se de Mărin a lu’ Sorescu din Bulzești. Doljenii erau o mare familie. Băiatul poștașului din Calafat era actor cunoscut, însurat cu fata lui Tonitza, iar cu nea Mărin (Amza Pellea), Păunescu și Tudor Gheorghe se mândreau toți. Doljenii ajunseseră doctori mari, artiști, scriitori sau oameni politici de vază. Trăisem cu toți până în 1989 într-un spațiu restrâns, cu o ideologie impusă de stat, însă valorile erau valori. Rescrierea istoriei este constantă. Multe secrete sau ipocrizii țin de decența sufletească. După decenii, nu există orb mai orb decât cel care nu vrea să vadă.  Notele din jurnal mi-au amintit că în prezent casa scriitorului din Bulzești este “invizibilă”, neexistând posibilitatea de a vizita Casa Sorescu, deși era firesc să fie o casă muzeu, un punct important de atracție turistică în satul atât de cunoscut datorită volumului La lilieci.  

Continuă să citești