https://blog.revistaderecenzii.com/

Cheia ce mi-ai dat aseară ―
Cheia de la poarta verde ―
Am pierdut-o chiar aseară!…
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Și căzând, mi-a stins lumina.

https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată ca niciodată, a fost un împărat care avea mai multe fete şi toate erau frumoase ca nişte zâne. Dar cea mai mică era atât de frumoasă, că până şi soarele, care văzuse atâtea, se oprea în loc, uitându-se la dânsa şi minunându-se de atâta frumuseţe.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Capitolul II
(fragmente) *

Dar iată, de prăpăd sătulă,
De-al ei nelegiuit popas,
Neva în matcă-ncet s-a tras;
Îmbucurată de-așa hulă
Și răzvrătire, lebăda
Nepăsătoare prada sa.
Ca un tâlhar ce plin de ură
Cu ceata-i într-un sat intrând,
Doboară, sparge, taie, fură;
Batjocuri, vaiet, plans, tortură.
Scrâșnire, larmă!…Și curând,
Înreuiați de prada grasă,
Temându-se de urmăriri,
Trudiți de-așa nelegiuiri,
Tâlharii se grăbesc spre casă,
Pierzând pe drum de prea mult zor
Câte ceva din prada lor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sunt în lume amatori de fel de fel de colecțiuni curioase — și multe am văzut, de valori incalculabile.

În clasele primare, odinioară, cunoșteam un băiat care avea o colecție de peste cinci mii de nasturi; mai târziu, am admirat la un tânăr zeci de albumuri pline de fotografii de femei frumoase; apoi, la un bărbat, două colecțiuni: una, de cărți poștale ilustrate, și alta, de cărți de citit, strânse încet-încet, de pe la prieteni uituci, unele neilustrate.