De la clasici la contemporani. Cronică* de carte semnată de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 2 / 2024

Pasiunea pentru literatura clasică, Bogdan Mihai Dascălu a aprofundat-o, după cum deducem din Jurnalul unei ediții (Începuturile), din îndeletnicirea-i profesională, ca tânăr cercetător al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, din cadrul Academiei Române, când, la sugestia lui Eugen Simion, a purces la traducerea Jurnalului lui Titu Maiorescu, jurnal scris în limba germană, în timpul studiilor de la Viena, apoi de la Berlin și Paris.  Literatura română modernă începe de la Junimea, societate cultural-științifică, la ale cărei ședințe de cenaclu au citit, între alții, și marii clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale și Ioan Slavici. De la acest moment înainte, se inițiază lucrarea Pagini de istorie a literaturii române (Editura David Press Print, Timișoara, 2022), al cărei subtitlu, De la clasici la contemporani, evidențiază arcul de timp asupra căruia se concentrează analiza. Traducerea jurnalului a durat șapte ani, vreme în care Bogdan Mihai Dascălu a apelat, pentru acuratețea rezultatului, la germaniști de frunte, precum Michael Metzeltin de la Viena, Joachim Wittstock sau Helmuth Frisch, iar „volumul a avut impactul scontat”. Pentru a-și fi impus ideile, Titu Maiorescu a purtat polemici efervescente și de durată, în special cu Dobrogeanu – Gherea, critic literar despre care există numeroase însemnări în Jurnal, precum aceasta: „Duminică 10 ianuarie/29 decembrie 91. Neapol. Furtună, vânt rece, ploaie, mare agitată de se văd de aici talazurile în spumă țâșnind deasupra caselor. Tot scriu câte 2 ore la NEPLĂCUTUL articol contra Gherea”. Celelalte capitole, intitulate Titu Maiorescu și Enciclopedia română, Iscoditorul de talente, Pluralismul lingvistic al unui european și Vizionarul, conțin unghiuri de vedere interesante asupra multiplelor preocupări culturale ale mentorului de la Junimea.

Continuă să citești

Altfel de viziune asupra basmului românesc. Cronică* semnată de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 2 / 2024

Laureat al Academiei Române – a obținut premiul „Vasile Conta” pentru lucrarea de față, Fermenții basmului românesc (Editura MJM, Craiova, 2021, 434 p.) -, Viorel Mirea dă o definiție cel puțin interesantă acestei specii literare: „Basmul este temnița de argint în care stau închise visurile de aur ale nevoii plăcerilor copilăriei noastre de a se imagina matură. Basmul, ca și filmul, un alt fel de basm, ne face pe toți eroi prin participarea noastră afectivă la cadrul acțiunii. Fiind doar una imaginativă, desigur, nu putem schimba nimic. Basmul devine astfel etapa neîmplinirii noastre prezente transpusă pe speranța unei împliniri”.

Continuă să citești

„Cu drag… de Dragobete” – spectacol eveniment de folclor, la TVR 1 şi TVR Folclor. Articol de Bianca Dinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mioara Velicu

Bucureşti, 23 februarie 2024

„Cu drag… de Dragobete” – spectacol eveniment de folclor, la TVR 1 şi TVR Folclor

Iuliana Tudor alături de peste 30 de artişti, tineri interpreţi şi mari nume ale foclorului românesc, ne aşteaptă la „Cu drag… de Dragobete”, show-ul muzicii populare de calitate. Spectacolul extraordinar sărbătoreşte iubirea şi marchează lansarea oficială a postului TVR Folclor.

Continuă să citești

Literatura la Craiova, Ediția a IV-a, 22. II. 2024

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sursa: YouTube

Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de Dan Ionescu, Ediția a IV-a, 22.02.2024.

Producător: Simona Ștefania Mușuroi.

Invitați: Mihai Firică (Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova) și Cristian Liviu Burada (Prodecan al Facultății de Mecanică din Craiova).

Temele abordate:

Continuă să citești

Zigzag. Proză de Barbu Ștefănescu – Delavrancea

https://blog.revistaderecenzii.com/

D-atunci nu s-a mai văzut atîta lume la Șosea; elegantele nu sunt mîhnite; a fost cea din urmă zi frumoasă.

Teii, triști și prăfuiți, stau ca niște soldați în linii drepte ce par a se împreuna în depărtare, tăind Șoseaua și micile alee cu umbrele lor; un vînt ușor adie, mișcînd frunzele ofilite, ce abia se mai țin de bătrînețe pe ramuri. Soarele și-aruncă oblic razele sale, mai avînd cîteva sulițe de coborît pînă a părăsi orizontul; cerul e liniștit, picat ici și colea cu cîteva pale de nori, albe ca laptele, ce-și schimbă formele necontenit, părînd a fi cînd un vultur ce-și ia zborul, cînd un urs ce se ridică în două labe, cînd un taur zvăpăiat.

Continuă să citești

Autoritate. Proză de I. L. Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Toamna trecută am făcut o cunoștință foarte interesantă — un tânăr poet și literat, fruct prețios al unui gimnaziu de provincie: tânărul meu a renunțat să termine cursurile, neputând reuși la examenul de corigență de la septemvrie. Prețiosul fruct, după trei ani de gimnaziu, s-a simțit destul de copt și, revoltat contra unei discipline stupide de programă, s-a dezlipit cu dispreț de craca sa pentru a veni să-și debiteze savoarea în vastul târg al Capitalei.

Continuă să citești

Cuvinte de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Muzica e ce-i mai frumos în viață, mai frumoasă decât banul”, zice o vorbă spaniolă. Pentru că iată, muzica ne însoțește de la naștere până la moarte mereu, conștient sau inconștient. Ne-au legănat brațele mamei în timp ce cânta un cântec de leagăn, am fredonat îndrăgostiți la tinerețe, ne-a alinat muzica în clipele de singurătate, ne-a motivat la muncă, am identificat-o cu despărțirile și-am simțit-o mereu prezență în freamătul vieții noaste de zi cu zi. Chiar și atunci când nu fredonăm sau nu ascultăm un disc sau un concert, percepem muzica clipelor, a tăcerilor, a splendorilor naturii, a universului. Dar cuvintele? Pe ce loc sunt ele în viață, oare? Nu-s ele primele magii care fac să comunicăm și exprimăm de-a lungul vieții? În epoca romantică exista îndemnul spre cuvinte: Scrieți, băieți, numai scrieți! La fel cum mai târziu George Călinescu adresa femeilor rugămintea de-a scrie iubiților, stimulându-i astfel pe artiști și creatorii de opere. Talentul merge mână-n mână cu entuziasmul și elanul, iar cuvintele au format dintotdeauna o frescă emoționantă a momentelor literare, publicațiilor, declarațiilor, discursurilor din istoria publică și cea personală. Cine nu-i impresionat de cuvânt? Sunt desigur și cei din specia celor cu bani, insensibili la artă și cuvânt, din zone bogate susceptibile de pragmatism, în sensul sec, non-artistic. Simplicitatea primitivă nu mai e posibilă azi nici în cupluri, exprimarea prin cuvânt într-o formă sau alta se exercită ca un liant.

Continuă să citești