Arhive lunare: februarie 2024
Locuință dacică: Instantaneu istoric
Atmosferă încărcată de I. L. Caragiale
https://blog.revistaderecenzii.com/
E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus duminical.. . Ai observat și dumneata, cititorule, câte progrese o făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului duminical?.. E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mișcare febrilă neobișnuită. Mulțimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspântii, unde discută ferbinte; toată lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de pușcă, — din norocire, moravurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor popoare, mai civilizate chiar, — miroase a… ghiontuială. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestație populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin cameră à la vapeur legea pentru înființarea Monopolului băuturilor spirtoase! De când ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această țară printr-o agitație mai grozavă.
Continuă să citeștiCalendarul zilei
https://blog.revistaderecenzii.com/
1848 – A apărut, la Londra, Manifestul Partidului Comunist, redactat de Karl Marx şi Friedrich Engels.
Continuă să citeștiCamelia nu-i o fată ca oricare! Recenzie de Tania Jilavu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Mai are timp cineva de “sclifoseli” romantice într-o lume devenită pragmatică, în permanentă competitivitate de tip marketing? Poeți există încă, se tipăresc versuri, și nu puține, dar poezia a fost detronată în ultímele decenii de cărțile de bucate, de dezvoltare personală, de business, de best-seller-uri. Editurile se reinventează, apar cărțile lecturate pe CD, marile romane se ascultă în rezumat pe telefon, iar scuze există destule pentru cei fără timp sau poftă să țină în mână o carte adevărată. Lumea continuă să citească, într-un fel sau altul, doar gusturile diferă. Nu putem judeca pe nimeni, nici insista sau face lobby pentru ceva anume. Voi spune doar că am citit volumul Cameliei Florescu într-o noapte, versurile sale constituind o reală surpriză. Mi-o aminteam ca participantă asiduă pe scena muzicii românești încă din anii ‘80, un lujer blond ce promitea, și care-și luase devreme zborul din Oltenia natală. Am redescoperit-o în calitate de poetă; matură, vivace, vigilentă, puternică, profundă. Poezia nu spune doar ce spun cuvintele, dincolo de cuvinte e omul cu vise și trăiri intense. Ea ține de miracol, înalță, e vibrantă. Se crede că poeții trăiesc cu capul în nori. Nu mereu, aș adăuga eu. Ei caută doar soluții și/sau elixirul iluzoriu al fericirii. Se scriu o mulțime de versuri în prezent pe rețelele de socializare, dar prea rar citim poezie. Cine nu-i impresionat de cuvânt? Desigur, există și o categorie mare din cei insensibili la artă/cultură, cei din zona simplicității primitive, seci și pragmatici. Cuvintele în sine sunt esențe tari de sentimente și valori, ne definesc. Instinctual alegem cuvintele care ne reprezintă. Poeta este onestă cu ea însăși, oferindu-se cititorilor într-un striptease spiritual. Experiența scenică, contactul cu lumea, personalitatea spumoasă și grea a Cameliei Florescu se cereau imperativ exprimate în versuri, nu doar în muzică. Cuvintele alese de ea au vibrație, erotism, culoare și muzicalitate. “Nu-s o fată ca oricare”-poezie și muzică pe CD.
Continuă să citeștiHinov de Alexandru Macedonski
https://blog.revistaderecenzii.com/
Sfărâmături de urne — oriunde —
lespezi de marmoră mari
sub care zac atâţi legionari,
iată Hinovul; — în el s-ascunde
potopul de secoli ce-a curs.
Călcând această ţărână mută,
văd ce nu vedeţi voi
umbrele-acelor eroi
ai căror urmaşi suntem noi;
şi stând în valea tăcută,
îmi râd de ritm
şi de-orice reguli îmi râd;
ritmul meu e zgomotul
ce-l fac cu zalele lor.
Îi văd… s-arată: sculatu-s-au toţi
de sub pietre…
Trec —
Trec sute; iată-i: de-oţel le e coiful,
lat era romanul în spete,-ondulat
avea părul; puternic braţul.
Roma veche întreagă
se-nşiră pe dinaintea mea
Consuli,
proconsuli,
matroane, copile, liberţi —
Roma veche întreagă
pontifeci, apoi, şi vestale,
flamini,
saturnale. —
Salutare, eternă stea,
pe-aceste ţărmuri pribeagă.
Tăceţi, o! versuri deşerte…
Şi tu, la pământ, poete; —
trec Cezarii —
sărută pământul acesta
e sfânt.
Imagine din sera Grădinii Botanice
Imagine din sera Grădinii Botanice
Ateneul Român. Proză de I. L. Caragiale
https://blog.revistaderecenzii.com/
Joi seara, doctorul Urechia a ținut la Ateneul nou conferința sa despre Elementele de succes în o conferință publică.
Doctorul Urechia este amicul nostru; nu putem, prin urmare, decât să-i facem multe laude. Ne mărginim azi a rezuma spirituala sa conferință, care se va publica de aminteri în curând.
Continuă să citești