https://blog.revistaderecenzii.com
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalță, în cercuri line zboară
Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!”
https://blog.revistaderecenzii.com
1564 – S-a născut fizicianul și astronomul renascentist Galileo Galilei (d. 1642).
1840 – S-a născut Titu Maiorescu, întemeietor al criticii românești moderne, fondatorul Junimii, membru fondator al Societății Academice Române (d. 1917).
1851 – S-a născut matematicianul și sociologul Spiru Haret, organizatorul învățământului românesc de după 1864, membru al Academiei Române (d. 1912).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
CAPITOLUL I.
Noțiuni preliminarii și definițiuni.
1. Trigonometria are de obiect a găsì prin calcul elementele necunoscute ale unui poligon, plan sau sferic când se cunoaște un număr suficient din aceste elemente. Această operațiune se numeşte rezolvirea poligonului.
Insă orice poligon poate să se descompună în un număr oarecare de triunghiuri, prin linii duse dintr’un punct oarecare la toate vîrfurile lui; rezolvind aceste triunghiuri, poligonul însuși va fi rezolvit. Prin urmare, obiectul trigonometriei se reduce la rezolvirea triunghiurilor, rectilinii sau sferice. De acì îi vine și numele, precum și diviziunea sa naturală în Trigonometrie plană sau rectilinie şi Trigonometrie sferică.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de știință, care se ocupă de adevăr. Cea dintâi și cea mai mare diferență între adevăr și frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Este dar o condițiune elementară a fiecărei lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care să-și realizeze obiectul. Astfel, sculptura își taie ideea în lemn sau în piatră, pictura și-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (și aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile ei. Căci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fără a înțelege limba sanscrită, deși poate primi o idee vagă de ritmul și de eufonia cuvintelor, totuși nu are impresia proprie a lucrării de artă, nici partea ei sensibilă, nici cea ideală; fiindcă sonul literelor nu are să ne impresioneze ca ton muzical, ci mai întâi de toate ca un mijloc de a deștepta imaginile și noțiunile corespunzătoare cuvintelor, și unde această deșteptare lipsește, lipsește posibilitatea percepțiunii unei poezii. Din contră, cine vede o pictură indică, și fără a înțelege ideea străină ce a încorporat-o poate artistul prin culori, d. e. înfățișarea unui cult necunoscut al antichității, are totuși pe deplin partea sensibilă a lucrării de artă și este în stare a o aprecia. Culorile picturii sunt dar un adevărat material, asemenea sonurile muzicii, piatra sculpturii; însă cuvintele poeziei sunt de regulă numai un mijloc de comunicare între poet și auditoriu.
Continuă să citești