https://blog.revistaderecenzii.com

aprilie 1920

Merano-Untermais, Pensiunea Oitoburg

Scumpă doamnă Milena,

V-am scris un bilet din Praga și apoi altul din Merano. N-am primit răspuns. În fond, biletele nici nu așteptau în mod special un răspuns grabnic, iar dacă tăcerea dumneavoastră nu e altceva decât un semn că vă simțiți relativ bine, o stare care adesea se exprimă prin aversiunea de a scrie, sunt cât se poate de mulțumit. Pe de altă parte este posibil – și de aceea vă scriu – să vă fi supărat ceva în biletele mele (ce mâini grosolane trebuie să fi avut, cu totul împotriva voinței mele, dacă s-ar fi întâmplat aceasta) sau, ceea ce, desigur, ar fi mult mai rău, ca acele clipe mai liniștite de răgaz, despre care îmi scrieți, să fi trecut și să vă aflați din nou într-o perioadă proastă pentru dumneavoastră. Pentru prima posibilitate, nu știu ce să vă spun, atât de departe de mine gândul de a vă răni, dimpotrivă; pentru cea de a doua, nu dau niciun sfat – cum aș putea eu să dau sfaturi? – ci întreb, numai: de ce nu plecați o vreme din Viena? Doar nu sunteți apatridă, ca altții! Nu v-ar da puteri noi un timp petrecut în Boemia? Și dacă, dintr-un motiv sau altul, pe care nu-l știu, n-ați vrea să mergeți în Boemia, atunci în altă parte, poate chiar la Merano, ar fi potrivit. Cunoașteți Merano?

https://blog.revistaderecenzii.com

Adieu, soldatule!
Tu, al campaniei brutale
Marșul rapid, viața taberei,
Contenția fierbinte a fronturilor opuse – manevra lungă,
Luptele roșii cu măcelul lor – stimulul – puternic, grozav
joc,
Vraja din toate inimile curajoase și bărbătești – trenurile Timpului prin tine,
și ca tine, cu toții,
Cu război și cu expresia războiului.