https://blog.revistaderecenzii.com

în „România literară”, Nr. 35/2026, p. 10

Tudor Arghezi rămâne, în continuare, prin marea diversitate, prin originalitatea și prin profunzimea operei sale, scriitorul (și publicistul) de citit și de interpretat. Se pot pune, astfel, în valoare alte aspecte (relevante), îmbogățindu-i, pe bună dreptate, imaginea artistică. Deși exegeza acordată scrierilor sale este vastă, ea rămâne, desigur, nesfârșită. În acest proiect de continuă „recitire” se înscrie și cartea lui Dan Ionescu, Lirismul arghezian, de la canon la subversiune (Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Târgu Jiu, 2026, prefață de Crișu Dascălu). În Argument, autorul își precizează țintele: „Estetica urâtului, fenomenologia degradării, metafizica obiectului umil, lirismul ludic sau anxietatea psalmică sunt analizate ca expresii ale unei ontologii poetice de coerență. […] Alt obiectiv major al lucrării îl constituie reevaluarea raportului dintre Arghezi și modernitatea europeană. […] În același timp, este analizată receptarea critică a operei – de la interpretările interbelice până la reevaluările post-1990 –, pentru a evidenția mutațiile de paradigmă și schimbările de accent hermeneutic.” (p. 5).