https://blog.revistaderecenzii.com

https://blog.revistaderecenzii.com

610 – Heraclius, întemeietorul dinastiei Heracliene, a fost încoronat în Constantinopol ca Împărat bizantin, după ce l-a detronat pe predecesorul său Focas.
1795 – Insurecție regalistă la Paris: Generalii Napoleon Bonaparte și Joachim Murat au deschis focul asupra insurgenților.
1830 – A murit cărturarul și memorialistul Dinicu Golescu (n. 1777).
1864 – Orașul indian Calcutta a fost distrus aproape în întregime de un ciclon, care a lăsat în urmă aproximativ 60 000 de morți.
1897 – A apărut, la București, din inițiativa lui Spiru Haret, primul număr al Revistei „Albina”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
Ziua mondială a educației este marcată în fiecare an la 5 octombrie, începând cu anul 1994. Educația transformă vieți și se află în centrul misiunii UNESCO de a construi pacea, de a eradica sărăcia și de a stimula dezvoltarea durabilă.
A fost desemnată de UNESCO și marchează semnarea, în 1966, a ”Recomandării UNESCO/OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind statutul profesorilor’. Această recomandare, alături de cea ‘privind învățământul superior’ din 1997, constituie principalul cadru de referință pentru abordarea drepturilor și responsabilităților cadrelor didactice la scară globală, potrivit site-ului en.unesco.org.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

1582 – Papa Grigore al XIII-lea a impus Calendarul gregorian în Italia, Polonia, Portugalia și Spania. Ziua de 4 octombrie a acestui an a devenit 15 octombrie.
1626 – S-a născut Richard Cromwell, Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei, fiul lui Oliver Cromwell (d. 1712).
1669 – A murit pictorul olandez Rembrandt (n. 1606).
1824 – Mexicul a adoptat o nouă constituție, devenind republică.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Unde oare se tot duce apa ce din matcă-afară
A ieșit de-atâta vreme sfărâmând orice zăgaz,
Întinzându-și nimicirea din o țară-n altă țară,
Și în veci fără cruțare, neavând, nici dând răgaz?
În zadar se-ncearcă unii drumul ei să-l stăvilească,
Nu mai e putere-n lume revărsarea să-i oprească.
Și e groaznică urgia, însă e dumnezeiască.
Șterge-n clipă o cetate, trece munții dintr-un salt.
Lasă-n urmă numai leșuri și târăște-ncoa și-ncolo
Dar mături muiate-n sânge cu popor după popor
Se cutremură pământul zguduit de-un lung fior,
Iar toți zeii vechi se surpă, s-amuțit e chiar Apollo.
Printre țipete și lacrimi lumea-ntreagă se scufundă,
Ce-a rodit de veacuri mintea este astăzi dus la fund,
Unde-au fost ogoare-odată este-o mare fără fund.
https://blog.revistaderecenzii.com
Colo, prin mărăcinişul dintre râpi şi ulmul ciung,
Toamna ,iapă roaibă, paşte scărpinându-şi coama, lung.
Lângă malurile apei, pe tăpşanul gol şi ud,
Azi,potcoavele-i albastre zăngănind încet s-aud.
Vântul-schivnic, furişându-şi recea vraişte de fum,
Macină frunzişul galben de pe coşcovitul drum.
Şi sărută blând pe creanga măcieşului spinos,
Rănile roşcate ale nevăzutului Hristos.