https://blog.revistaderecenzii.com
Dacă trecerea de la libera viață de copil la îngustarea băncii de școală primară era o cumplită schimbare de orizont, un nor gros, tăind vederea fundului albastru al zărilor neprihănite, o și mai mare prefacere trebuia să intervie în momentul cînd am pășit pragul liceului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Tot ce scriu a fost cândva viață adevărată. Și totuși, când mă gândesc la fiecare clipă care a trecut în parte și caut s-o revăd, s-o reconstitui, adică să-i regăsesc anumita ei lumină și anumita ei tristeță sau bucurie, impresia care renaște este înainte de toate aceea a efemerității vieții care se scurge, și apoi aceea a lipsei totale de importanță cu care se integrează aceste clipe în ceea ce numim, cu un singur cuvânt, existența unui om. S-ar zice că amintirile, în memorie, se decolorează exact ca și acelea pe care le păstrăm în sertare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1887 – S-a născut arhitectul francez de origine elvețiană, Charles-Édouard Jeanneret-Gris, cunoscut sub pseudonimul Le Corbusier (d. 1965).
1889 – În zona Montmartre din Paris, în arondismentul 18, s-a deschis clubul de divertisment Moulin Rouge, care va deveni cel mai faimos teatru varieté din lume.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Ambasada Republicii Cuba, în parteneriat cu muzeul a organizat Expoziția „Cubanía/Cubanitatea”. Aceasta le oferă vizitatorilor posibilitatea de a lua cunoștință de aspecte ale peisajului, economiei și culturii cubaneze prin intermediul unui număr impresionant de fotografii realizate de fotoreporterul cubanez, Julio Larramendi. Acesta este o personalitate marcantă a culturii cubaneze: fotograf, profesor universitar de fotografie și foto-jurnalism, cercetător, doctor în științe, director al Editurii Polymita, fondator și primul președinte ale Catedrei de Fotografie din America Latină. Este autorul a numeroase cărți și expoziții. Lucrările sale au fost răsplătite cu numeroase premii.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
5 octombrie, data consacrată drept Ziua Mondială a Educației, este un prilej de reflecție asupra misiunii esențiale a educației în societatea contemporană. Instituită în 1994 de UNESCO, această zi subliniază rolul profesorilor și al sistemelor educaționale în formarea cetățenilor și în modelarea viitorului.
Într-o epocă a transformărilor accelerate – tehnologice, climatice, geopolitice –, educația rămâne liantul fundamental care asigură coeziunea comunităților. Declarația Universală a Drepturilor Omului afirmă încă din 1948 că „orice persoană are dreptul la educație”, iar Ziua Mondială a Educației readuce anual în atenție acest principiu.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1795 – Insurecție regalistă la Paris: Generalii Napoleon Bonaparte și Joachim Murat au deschis focul asupra insurgenților.
1830 – A murit cărturarul și memorialistul Dinicu Golescu (n. 1777).
1897 – A apărut, la București, din inițiativa lui Spiru Haret, primul număr al Revistei „Albina”.
1902 – S-a născut poetul, prozatorul și ziaristul Zaharia Stancu (d. 1974).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Diogenes, în Atina,
Unde strălucea lumina,
Un barbat era mintios,
Însă giudecat pe dos.
Că-i filozof unii spun,
Alții că au fost nebun!
Dar de asta nu mă mier
Căci un om cu caracter
Nebunie când nu face,
Care cetei oarbe place,
Deseori în astă lume
De nebun câștigă nume.
https://blog.revistaderecenzii.com
În fundul unei pieți largi și goale, o clădire frumoasă cu fațada severă, fără un pic de grădină – n-am apucat o școală cu grădină, ci numai de acelea cu ogrăzi, prăfuite ori pietruite, murdare de obicei, cu latrine infame stînd cu ușile date în lături, iar, undeva într-un colț, cofa cu apă și cana de tinichea ruginită și strîmbă din care beau toți pe rînd. E școala Marchian, darul arhiereului Marchian Folescu, de la mănăstirea Vorona, mi se pare, care a închinat toată averea sa pentru a se face acest lăcaș cu săli mari, luminoase, bine împărțite, în care desigur călugărul fără copii ar fi dorit și puțin din cea mai clară și mai sfîntă lumină: a sufletelor.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Priveşti: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt şi-o dungă de lăcustă,
Şi ierburile prind ca să-ţi dezmierde
Picioarele şi tivul de la fustă,
Iar o albină gura bujorată
Ţi-o caută în zbor ca pe-un ulei
În care duce mierea adunată
Din florile de câmp, cu truda ei.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/
