https://blog.revistaderecenzii.com/
Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. Păsările se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Despre prieteni
Am crescut cu convingerea că prieteni erau cei cu care automat petreceam cel mai mult timp la joacă sau la şcoală, cei care mă aprobau sau mă laudau, cei care îmi căutau sprijinul sau aprobarea… Anii au trecut, prietenii s-au schimbat, cu zecile, poate chiar cu sutele, unii au rămas, alţii au plecat, cu unii m-am reîntâlnit, pe alţii i-am pierdut definitiv, dar nici până în ziua de azi nu am găsit o definiţie anume pentru prieteni.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
* Acum 326 de ani (1697) Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul Teofil, accepta unirea cu Roma pe baza celor patru puncte (recunoaşterea supremaţiei papale, a existenţei Purgatoriului, a purcederii Sfântului Duh şi de la Fiul, precum şi împărtăşirea cu azimă, adică pâine nedospită) în schimbul păstrării ritului, egalităţii în drepturi cu clerul catolic şi recunoaşterii mirenilor uniţi ca „fii ai patriei”, adică având drepturi cetăţeneşti depline
* Se împlinesc 175 de ani (1848) de când a avut loc, la Iaşi, o mare adunare în cadrul căreia au fost adoptate cele 35 de puncte ale unei Petiţii-program adresate domnitorului ţării. A fost începutul mişcării revoluţionare din Moldova, printre ai cărei conducători s-a numărat şi Alexandru Ioan Cuza (viitorul domn al Principatelor Unite) (27.III/8.IV)
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
* Conferinţa de închidere a proiectului ‘Expoziţie inovativă’ cu bunuri restaurate din colecţia Muzeului Teatrului Naţional Bucureşti are loc de la ora 13:00, în foaierul ‘Tapiserii’ al Sălii ‘Ion Caramitru’ a Teatrului Naţional ‘I.L.Caragiale’ din Bucureşti, iar vernisajul Expoziţiei Inovative cu 38 de bunuri culturale restaurate – rezultat principal al proiectului, de la ora 14:00, la Muzeul Teatrului Naţional Bucureşti – subsolul Sălii ‘Ion Caramitru’
* În perioada 27 februarie – 20 martie, Teatrul de Comedie, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române, a organizat concursul de eseuri ‘Dramaturgia cool’ ediţia a II-a, adresat elevilor din clasele IX-XII din unităţile de învăţământ din Bucureşti, publice sau private, acreditate de Ministerul Educaţiei Naţionale. Câştigătorii concursului vor fi anunţaţi luni 27 martie, în cadrul unui eveniment special care va avea loc la Sala Nouă (Str. Vineri nr. 11), începând cu ora 18:00
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Dintr-atâţia fraţi mai mari:
Unii morţi,
Alţii plugari,
Dintr-atâţia fraţi mai mici:
Prunci de treabă,
Uzi, peltici,
Numai eu răsar mai rău.
(Mai năuc, mai nătărău.)
Dintr-atâţia (prin ce har?)
Mă brodisem un hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O legendă teutonă povestește de un rege că, urcîndu-se pe tronul părinților lui, a poruncit să-i așeze un clopot de argint în înaltul unui turn, ca să poată, ori de cîte ori ar încerca vreo mulțămire, s-o anunțe și norodului său. Mută însă a rămas limba clopotului din înaltul turnului cît a trăit el, și singura dată cînd regele a deșteptat din somn limba tăcutului clopot ca să-și vestească norodul că e mulțumit a fost atunci cînd a murit.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
1613 – A murit principele ardelean Sigismund Báthory (n. 1573).
1625 – Carol I a devenit rege al Angliei, Scoției și Irlandei, după moartea tatălui său, Iacob I (n. 1566)
1875 – A murit istoricul francez Edgar Quinet, profesor la Collège de France, unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre pașoptiștii români(n. 1803).
1886 – Celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
S-a trezit ciocârlia în chemarea prepeliței: „Pitpalac!”
Cerul abia se rumenise; picăturile de rouă încă nu se prefăcuseră în mărgăritare; luceafărul tot făcea din ochi pământului.
Dar peste puțin deodată adâncul scăpără. Cea dintâi rază străpunse văzduhul și se topi în ochiul ciocârliei. Niciodată darul acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci și fericirea nu-și alege totdeauna clipa nimerită în care să-și verse prinosul.
Continuă să citești