https://blog.revistaderecenzii.com/
Scara – Tălmăcită din limba ellinească și tipărită cu blagoslovenia și ajutorul lui Veniamin Costache Mitropolitul Moldovei, la anul de la Hristos 1814.
S C A R APREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IOANN
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Nu știu cum prin ce minune un țigan a căpătat
Niște lapte acru-odată; dar în post s’a întâmplat.
Bucuros și plin de fală, ori cu cine se’ntîlnea,
Numai tot de lapte acru pretutindenea vorbea.
Mînele ținînd in șolduri și cu nasul sus în vînt
Mergea parcă n’ar atinge cu piciorul pe pămînt.
Chiar ș-acasă cu femeea și copiii se purta
Ca un pașă cu supușii—toată ziua îi certa,
Iată dăscălii și popa numai ca să-i facă bine
Spun că pe la post în casă lapte acru nu se ține.
Ci’n biserică să-l pună, pe țigan au sfătuit
Iară el cu bucurie, l’a și dus; căci s’a gîndit:
„—In biserică cît șede ori ce lucru se sfințește.
Dară laptele? Na! Vorbă!… Ba iei încă și sporește…
Și cîți sfinți mai sunt aice la biserica din sat…
Zeu al dracului du mulți-s; căci leu chiar m’am minunat.
Cînd cu toții se vor pune, laptele să mi-l sfințască
Jos din putină va curge… așa are să sporească.
Toată noaptea sa gîndește laptele cît va spori:
»—Doamne buni mai sînt și sfinții!.. Lasă le voi mulțămi
»Stăi! Mă aduc des dimineață, ca să văd cît a crescut,
Și’ntr’o putină mai mare trebue să cat să-l mut.
https://blog.revistaderecenzii.com/
[3 decembrie 1880]
Ce progrese imense nu s-ar putea realiza în patrie dacă n-ar mai exista reacție. Asta-i singura piedecă ce se opune avântului patriotic. Așa, de pildă, ce nostim recensimânt a pus d. Brătianu pe oamenii săi să-i facă și iată că se găsesc oameni în Cameră, mai reacționari, mai semireacționari, cari găsesc că ceea ce s-a făcut nici nu se cheamă recensimânt, c-ar trebui să căutăm naș care să boteze copilul d-lui Brătianu și că pare că una e recensimânt și alta s-a făcut. Astfel s-a constatat bunăoară că timpul întrebuințat spre o asemenea lucrare ar fi poate de ajuns pentru a înscena o conspirație la Ipodrom, dar nu e de ajuns pentru o lucrare atât de migăloasă ca recensimântul; s-a constatat că oamenii întrebuințați la facerea lui erau străini lucrărilor financiare, erau necompetenți, niște bieți cenușeri din comunele rurale cari idee n-aveau de ce va să zică o falce de arătură; că același pământ îl prețuiau când mai sus, când mai jos, după cum era a țăranilor sau a proprietății mari, că s-au pus în seama oamenilor mai mult pământ decât au, că s-au pedepsit cu dări mari persoane neprevăzătoare cari cheltuiseră prea mult cu zidirea locuinței lor, că în fine — precum zise d. Brătianu însuși — îndeosebi la Argeș s-au prețuit venitul anual la o sumă cu care poți cumpăra de veci pământul în cestiune. Ce face asta? Cu comisiile de apel, din cari făceau parte oameni ce nu plătesc nici o dare, recensimântul era să rămână bun făcut fără strigătele reacției.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
[1 noiembrie 1880]
Nu-nțelegem la ce servesc dezmințirile oficioase când partizanii guvernului sunt cei cari colportează știrea despre încurânda retragere a d-lui Boerescu din ministerul de fuziune. De pe acuma se indică cuvintele invocate pentru a esplica retragerea marelui om de stat, de acum se fixează nu numai persoana, ci și vederile politice ale succesorului său. Întrebarea e: retrage-se-va d. Boerescu înainte sau după convocarea în sesiune ordinară a Corpurilor legiuitoare?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Într-o seară de noiembrie (în împrejurări pe care ar fi prea lung să le povestesc aici) am găsit la Paris, pe podul Mirabeau, un carnet cu coperți negre, lucioase, de mușama, ca acelea în care obișnuiesc băcanii să-și țină socotelile. Erau exact 126 de pagini – hârtie comercială – scrise mărunt, regulat, fără ștersături. Lectură curioasă, obositoare pe alocuri, pasagii obscure, notații ce îmi erau străine, ba chiar absolut opuse.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Adeseori pe munte când soarele-asfințește,
Sub umbra unui arbor eu trist mă odihnesc,
Privirea mea pierdută prin câmpuri rătăcește,
Prin văile frumoase ce lin se prelungesc.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Muzica se caracterizează prin faptul, că cu nu reproduce imagini de lucruri și de ființe ca poezia, pictura și sculptura, nici însăși fenomenele ca arhitectura, ci numai esența, numai firea intimă a acestora. Pentru aceia înrâurirea muzicii e mai puternică și mai pătrunzătoare decât a celorlalte arte; și deși e mai vagă, mai puțin lămurită, e mai lesne de înțeles de toată lumea; ea e limba universală a sufletelor.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
[1 octombrie 1880]
Atitudinea presei oficioase europene nu este de natură a ne întemeia în credința că acordul european ar fi perfect. Din ce în ce se accentuează mai mult neînțelegerea și rivalitatea puterilor și aceasta se face, cum vom vedea, cu un ton foarte puțin moderat.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Copii eram pe-atunci, copilă,
Copii drăguți, copii vioi;
Ne cocoțam printre cotețe,
Dormeam în paie amândoi…
Iar oamenii veneau afară
Când noi cucurigam drăcoși,
Și ei credeau de bună seamă
Că este cântec de cocoș…
Cu lăzile din curtea noastră,
Grămadă una peste altă,
Întruchipasem noi o casă:
Gospodăria laolaltă…
De prin vecini bătrâna mâță
Ne cerceta-n răstimpuri dese,
O-ntâmpinam cu plecăciune,
Rostind cuvinte ne-nțelese.
Ba o-ntrebam de sănătate,
Politicoși, care de care;
De-atunci, la câte mâți bătrâne
N-am pus aceeași întrebare!
Ba stam adesea la taifasuri,
Ca doi bătrâni din vremi uitate,
Ne tânguiam că-n vremea noastră
Erau așa frumoase toate;
Că dragostea, credința, cinstea
Pe zi ce merge, tot dispar,
Și cât de scumpă e cafeaua,
Și banul cât e azi de rar!…
S-a dus copilăria noastră,
Și toate-s de vârtej furate —
Și bani, și vremuri, și credință,
Și cinste, și iubire — toate!…
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-copii-eram-poezie-id-28027/
