https://blog.revistaderecenzii.com/

Ai săpat grădina, nu-i așa?
Iepurii nu vor avea ce adulmeca,
Verzele brumate și atinse de ger
Se vor fi mutat de mult în cer…

Nu mă aștepți…
Nici eu nu mai știu să mânuiesc
Hârlețul tău în care norii strălucesc,
Și nici să vorbesc nu mai știu
De-nstrăinare și de pustiu.

Sapă tu grădina. Fă să răsară
Ceapa dulce de început de vară,
Curăță pomii bătrâni și blânzi
Să rămâna fără omizi.

Și când voi veni, târziu, prin zăpezi
Scurge-ți lacrima-n ochii mei verzi,
Apoi să tăcem. Eu știu să tac!
Să ascultăm cum trece peste grădină
Alt Veac…

Sursa: http://poetii-nostri.ro/mircea-micu-ai-sapat-gradina-poezie-id-35314/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ca pe un animal rănit, urlând la soare
Cu lanţ de gât şi blana de murdării pătată,
Să-şi plimbe cine-o vrea inima-însângerată
Prin faţa ta, o, public lipsit de îndurare!

Pentru a cerşi râsul sau mila ta netoată,
Pentru-o sclipire-n ochiu-ţi, năucă şi puţină,
Să-şi sfâşie cine-o vrea cămaşa de lumină
Ce-ascunde şi pudoarea şi voluptatea toată.

De-ar fi să mă înghită pe-o neagră veşnicie
O groapă fără glorie şi muta-mi superbie,
Tribut nu ţi-aş plăti nici vis, nici jale-amară,

Vïaţa nu ţi-aş da-o distracţie să-ţi fie
Şi n-aş dansa nicicând pe scena ta vulgară.

Sursa: http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=leconte+de+lisle

https://blog.revistaderecenzii.com/

În pragul scărilor rămas-am si nu-mi mai recunosc grădina.
E noapte, -o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina
Prin ochii cei mai duși de visuri, prin inima cea mai blajină,
E-o dulce noapte alungată dintr-un serai, de vreo cadână.

Un pas nu îndrăznesc, de teamă să nu rup farmecul uimirii,
Se frânge umbra-nduioșată, pe-alocuri, unde trandafirii
S-aprind prin crengi; iar nalba toată și micșunelele-bătute
Par lacrimi mari de nestimată pe-un tort de catifea cusute.

Și blând s-abate-un vânt, trezit e umbrarul tot și-n dulce larmă
Se clatină crengile, iar umbra se clatină și ea, se farmă,
Și-n luminiș de drum scăpată pe unde aiurit s-abate
Nu mai cunoști de-s flori de umbră sau dacă-s flori adevărate.

Mi-i dor, o, noapte fermecată, de nu știu ce mi-i dor.. pe-aproape
Parc-au trecut un pas, o șoaptă, ușor ca zgomotul pe ape
De vâsle-ntârziate-n neguri prin depărtări, ori ca fiorul
Bătăilor pripit de aripi ce-și lasă pe adâncuri zborul.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/dimitrie-anghel-farmec-de-noapte-poezie-id-20982/

https://blog.revistaderecenzii.com/

  Apune soarele-n văpăi

                        Şi înserarea, ca un val,

                        Pe subt răchiţile din deal

                        Se lasă-n linişte pe văi.

                        Coboară-ncovoiat la pod

                        Un biet pescar, de pe Siret,

                        Şi-n umbra sură pier încet

                        Pescar, şi apă, şi năvod.

                        De jos, din ceaţa de pe prund,

                        Doi pescăruşi au apărut

                        Şi-n zbor îngemănat şi mut

                        Se duc spre bălţile din fund.

                        Închid pleoapele s-ascult…

                        De pacea largă legănat

                        Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

                        Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Sursa: https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/otilia-cazimir/vara.html