1601: Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura română.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/23_iulie
1601: Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura română.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/23_iulie
https://blog.revistaderecenzii.com/
Voci, în zăpadă
poate sunt oameni
acolo
poate că ei au ajuns
poate ne cheamă
prin noapte
de s-ar face iertare zăpada
ce drumul ni l-a ascuns
stelele
morminte de îngeri
atât de străini le-am ajuns
de s-ar face iertare tot cerul
ce chipul
ni l-a ascuns
vino
dimineaţă, iubi-te-voi
lumea pleoapele-şi va ridica
să Te vadă
vino în noapte, iubi-te-voi
vino, acum
în zăpadă
Sursa: http://danielturcea.blogspot.com/2007/12/poezii-de-daniel-turcea.html
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/22_iulie
1451: Umanistul italian Poggio Bracciolini menționează, în lucrarea „Disceptationes convivales”, latinitatea limbii române, precum și continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, din vremea împăratului Traian.
https://blog.revistaderecenzii.com/

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/21_iulie
1861: La București, pe scena Teatrului cel Mare (ulterior Teatrul Național), a avut loc prima reprezentație a piesei „Hamlet”, de William Shakespeare, avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet.
1880: Poetul Alexandru Macedonski publică, în revista „Literatorul”, articolul „Despre logica poeziei”, considerat a fi primul manifest al poeziei române moderne.
2007: Apare ultimul volum din seria Harry Potter.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/21_iulie
https://blog.revistaderecenzii.com/

„Microbist de România” – final de sezon la TVR 1
Tudor Furdui ne așteaptă miercuri, 21 iulie, de la ora 22.00, la TVR 1, cu momente inedite din singurul show de televiziune dedicat suporterilor.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
din volumul „Petrarca-Sonete”- traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959)
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniştită
Îşi plînge puii, poate, sau de dragul de ei tovarăş,
Văzduhul şi cîmpia le umple iar şi iarăş
Cu melodia-i tristă şi-atît de iscusită.
Şi parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plînge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Şi doar de mine însumi mă plîng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zînă şi Moartea n-o înfrînge.
Ah, uşor se-nşeală un om încrezător!
Puteam gîndi că, iată, limina ochilor
În ţărnă se preface, deşi dumnezeiască?
Azi ştiu: această soartă sălbatecă mă-nvaţă
Că nu-i pe lume- pradă jelaniei în viaţă-
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.
Sursa: http://poetii-nostri.ro/francesco-petrarca-acea-privighetoare-ce-n-noaptea-linistita-poezie-id-6698/
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/20_iulie