https://blog.revistaderecenzii.com/

Necunoscut – străin în Antioh – omul din Edessa
scrie și scrie. Și în sfârșit, acolo,
ultimul cânt este făcut. Asta face

optzeci și trei de poezii în toate. Dar atât de multă scriere,
atât de multe versuri, tulpina intensă
de frazare în greacă, a purtat poetul afară,
și acum totul a dispărut.

Dar dintr-o dată gândul îl scoate din degetul său:
sublimul „Acesta este omul”
pe care Lucian o auzise odată în somn.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/konstantinos-kavafis-acesta-este-omul-poezie-id-35014/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Tu vezi în mine anotimpul când
Pierită frunza, galbenă şi rară,
În ceaţa rece-atârnă tremurând
Pe crengi ca-n strane-n care veri cântară.

În mine vezi treptat cum amurgeşte
O zi,pe urma soarelui apus,
Ce-ncet, încet, spre noapte-o îmbrânceşte,
Pecetea ăstei morţi de cum i-a pus.

În mine vezi cenuşa ce se-ncinge
Pe jarul tinereţii ei scrumit,
Ca-n patul morţii unde-ncet se stinge
De-acelaşi dor ce-n vremuri l-a hrănit.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/william-shakespeare-sonet-lxxiii-poezie-id-5976/

Tu asta vezi, şi asta-ţi dă avânt
Să ţii la ce vei părăsi-n curând.