https://blog.revistaderecenzii.com
Vifleim din zare nouă
Pâinea noastră dă-ne-o nouă,
Velerim stropit cu cer
Pentru albul Lerui Ler…
Clopotele să te bată
— O, ce veste minunată —
Că din staul, curcubeu,
Iar scâncește Dumnezeu…
https://blog.revistaderecenzii.com
Ode, III, 11
O, Mercur, a cărui poveți deprins-au
Amphion, urnind după cântecu-i pietre,
Și tu liră, care-n cald avânt din șapte
Coarde suna-vei
Templelor, ospețelor mari amică
Nu c-altădată, fără de grai o, spune-mi
Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i
Plece urechea.
https://blog.revistaderecenzii.com
S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,
S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii[1].
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.
Lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde;
Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.
Pâraiele umflate curg iute șopotind,
Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind.
O, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se perde!
În câmpul veșted iată un fir de iarbă verde
Pe care-ncet se urcă un galbin gândăcel,
Și sub a lui povară îl pleacă-ncetinel.
https://blog.revistaderecenzii.com
În mentalitatea tradițională, 2 ianuarie nu este o zi oarecare, ci un moment de stabilizare a Anului Nou. După zgomotul ritual și exuberanța nopții dintre ani și a zilei de 1 ianuarie, această zi marchează intrarea treptată în ritmul firesc al timpului, fără a rupe însă legătura cu sacralitatea începutului.
https://blog.revistaderecenzii.com
1529 – Radu de la Afumați, domn al Țării Românești (1522–1529), a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad, la Râmnicu Vâlcea.
1784 – La Sibiu, a apărut Siebenbürger Zeitung, primul ziar de pe teritoriul actual al României.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Se poate considera de exemplu ca scoarță a volumului (alias doașcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca așa-numit Avant-propos, esprimându-mă franțuzește, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul unei cărți, partea cea mai interesantă a cărții – adică care l-a interesat – e însuși titlul. Pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.
Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum? Această operă bună sau rea, nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o strategemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puțin precuvântarea acestei novele originale.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
S-a oprit tramvaiul în piață
Lume multă și pestriță
Și prin iures se împinge
Și o frumoasă cuconiță.
Cum avea rochițta strîmță
Și cu nasturi mulți pe spate
Vrea să urce, dar din cauze
Rochiei strînse-n trup, nu poate.
https://blog.revistaderecenzii.com
În mentalitatea tradițională românească, Anul Nou nu este doar o schimbare de dată în calendar, ci un moment de răscruce cosmică, o clipă de suspendare a timpului, în care vechiul se stinge, iar noul se naște sub semnul urării, al zgomotului ritual și al gestului simbolic. Ziua de 1 ianuarie este inseparabil legată de noaptea dintre ani, iar obiceiurile ei prelungesc și pecetluiesc ritualurile începute în ajun.
Pentru lumea satului tradițional, anul este o entitate vie, cu naștere, maturitate și moarte. Anul vechi trebuie „gonit”, iar anul nou trebuie întâmpinat, îmblânzit și binecuvântat, pentru a aduce rod bun, sănătate și belșug. De aceea, obiceiurile nu sunt simple forme de divertisment, ci acte rituale cu valoare magică și protectoare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
404 – La Roma, a avut loc ultima competiție cunoscută de gladiatori.
630 – Profetul Mahomed și armata sa au plecat către orașul Mecca, pe care îl vor captura fără vărsare de sânge.
990 – Rusia Kieveană a adoptat calendarul iulian.
1432 – A murit Alexandru cel Bun, domn al Moldovei.
1449 – S-a născut Lorenzo de Medici (Magnificul), conducător al Republicii Florentine în timpul Renaşterii italiene (d. 1492).
1502 – Amerigo Vespucci a debarcat în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.
Continuă să citești