http://blog.revistaderecenzii.com/

CUCUL  ȘI…   CEASUL RĂU

– Cap 1 –

         Vasile Ciungu, om cu șapte pogoane de pământ, dar având cinci copii, trecea drept om sărac și atașat noului regim politic. Slujise pe la curtea boierului, care îl aprecia bun la socoteli, și era considerat de săteni ca fiind cel care l-a „vândut” autorităților, când boierul a fost ridicat și strămutat cu întreaga familie. El făcuse parte din comisie și la inventar a observat că lipsește salba cea mare de galbeni, cu care „cucoana se fălea la zile mari”; le-a șoptit autorităților și „cucoana” a trebuit să scoată bijuteriile la lumină.

http://blog.revistaderecenzii.com/

În nori cinși cu roze și cu-aur curat
Se culcă ferice al vieții-mpărat.
Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară
Gonește-o căpriță, plăpândă și ușoară,
Cu cornii auriți.

http://blog.revistaderecenzii.com/

VECINUL…  SALVATOR

E mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine.                                                          Socrate

       Afronie și Paraschiv, colegi de atelier, telefonaseră nevestelor că vor întârzia acasă, pentru că aveau să participe la adunarea grupei sindicale ce urma să prelucreze și să dezbată „Codul eticii și echității socialiste”. Dar, fiindcă secretarul de partid al uzinei fusese chemat la municipiu, ședința a fost amânată. Cei doi au plecat împreună spre casă, la ora obișnuită. S-au despărțit în fața blocului la al cărui parter locuia Paraschiv cu soția, copilul fiind la părinții Ninei.

Prin fiecare loc

Unde este Unchiul…

Cartea copilăriei mele       

Îmi amintesc cu plăcere și nostalgie de Amintiri din copilărie, de Ursul păcălit de vulpe, ambele de Ion Creangă, de Colț Alb scrisă de Jack London, și de Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Sunt sigură că Dumbrava minunată a fost cartea copilăriei mele. Mi-a cumpărat-o mama de la librărie în același timp cu ghiozdanul pentru clasa I.      

Tinerețea pe trepte

Se spune că ar fi primit o nouă ținută, un om de ținută, la vârsta de 100 de ani.
Un om de ținută înaltă, a ținutei române, și un om de ținută înaltă, a limbii române.
Ceea ce nu știu, este altceva, în afara acestor ținute.
Nimic altceva, dinăuntrul, sau dinafara, acestor ținute.

*Din volumul în curs de apariție Casa gaițelor

Bani și iar bani!
Filofteia și Ana coborau supărate scările tribunalului. Prima arunca vorbe grele, de blestem și ocară, în dreapta și stânga. Degeaba nora ei, Ana, o îndemna să se abțină „că râde lumea”. Au ajuns în grupul din care plecaseră înainte de a fi intrat în sala de ședință. Aici se aflau și două familii din Dorobanți, care se judecau pentru tulburare de proprietate.

Sfârșit de septembrie. Zi călduroasă chiar în asfințit. La liceul 11, orele din sălile de clasă nu mai contau prea mult. Elevii de la cursul de zi deja plecaseră, iar seraliștii încă nu începuseră școala pe anul în curs, fiind angrenați la munci agricole cu întreprinderile la care erau angajați.
De fapt, ca mai în toate liceele, dar mai cu seamă la cele industriale, pe prim-planul activității se afla așa-zisa practica agricolă.

Era în august 1942. Inspectorul financiar Eugen Ionescu își continua munca de teren în comunele dunărene pentru a putea să beneficieze de concediu în octombrie, când urma să aibă nunta și să se așeze la casa lui.

A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, darǎ în deșert.