Cucul și… ceasul rău. Proză de Ion R. Popa

Cucul

http://blog.revistaderecenzii.com/

CUCUL  ȘI…   CEASUL RĂU

– Cap 1 –

         Vasile Ciungu, om cu șapte pogoane de pământ, dar având cinci copii, trecea drept om sărac și atașat noului regim politic. Slujise pe la curtea boierului, care îl aprecia bun la socoteli, și era considerat de săteni ca fiind cel care l-a „vândut” autorităților, când boierul a fost ridicat și strămutat cu întreaga familie. El făcuse parte din comisie și la inventar a observat că lipsește salba cea mare de galbeni, cu care „cucoana se fălea la zile mari”; le-a șoptit autorităților și „cucoana” a trebuit să scoată bijuteriile la lumină.

Continuă să citești

Vecinul… salvator. Proză de Ion R. Popa

În expoziție

http://blog.revistaderecenzii.com/

VECINUL…  SALVATOR

E mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine.                                                          Socrate

       Afronie și Paraschiv, colegi de atelier, telefonaseră nevestelor că vor întârzia acasă, pentru că aveau să participe la adunarea grupei sindicale ce urma să prelucreze și să dezbată „Codul eticii și echității socialiste”. Dar, fiindcă secretarul de partid al uzinei fusese chemat la municipiu, ședința a fost amânată. Cei doi au plecat împreună spre casă, la ora obișnuită. S-au despărțit în fața blocului la al cărui parter locuia Paraschiv cu soția, copilul fiind la părinții Ninei.

Continuă să citești

Amalia Neațu: Cartea copilăriei mele. Debut

Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu

Cartea copilăriei mele       

Îmi amintesc cu plăcere și nostalgie de Amintiri din copilărie, de Ursul păcălit de vulpe, ambele de Ion Creangă, de Colț Alb scrisă de Jack London, și de Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Sunt sigură că Dumbrava minunată a fost cartea copilăriei mele. Mi-a cumpărat-o mama de la librărie în același timp cu ghiozdanul pentru clasa I.      

Continuă să citești

Tinerețea pe trepte. Proză de Liviu Jianu

Coliba de Nicolae Grigorescu

Tinerețea pe trepte

Se spune că ar fi primit o nouă ținută, un om de ținută, la vârsta de 100 de ani.
Un om de ținută înaltă, a ținutei române, și un om de ținută înaltă, a limbii române.
Ceea ce nu știu, este altceva, în afara acestor ținute.
Nimic altceva, dinăuntrul, sau dinafara, acestor ținute.

Continuă să citești