https://blog.revistaderecenzii.com/
Ca orice copil, am pornit în viaţă acumulând tot felul de frici – induse de cei din jur, de poveştile din cărţi sau chiar de imaginaţia mea debordantă. Pe măsură ce am crescut, am constatat că multe dintre acestea au dispărut, doar pentru a face loc altora noi, specifice fiecărei etape de viaţă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Viaţa a făcut ca să fiu singurul copil la părinţi. Şi să ne fim aproape mai tot timpul, chiar şi când nu locuiam împreună. Aşa că atunci când am construit casa mea actuală, am prevăzut în proiect o cameră specială pentru bătrîneţile lor. Să fie lângă mine şi să pot avea grijă de ei fără să consum timp şi efort făcând „naveta” la ei acasă.
În acest moment, sunt doi ani şi jumătate de când părinţii mei locuiesc la mine acasă. Mama a are 86 de ani, iar tata împlineşte 90 în acest noiembrie. Chiar dacă cu greutate, amândoi se deplasează prin casă şi grădină, sunt activi, alerţi, ba chiar independenţi pe termen scurt, de câteva zile.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Sanctuarul pietrelor
Există în Ţara Haţegului Biserica din Densuş, construită în mare parte cu pietre, coloane şi lespezi luate de la Sarmizegetusa construită de romani (Ulpia Traiana). Este probabil cea mai veche din ţară, în care slujirea preoţească durează, neîntrerupt, de 700 de ani. Este un monument unic ce trebuie vizitat dacă vă aflaţi prin zonă, mai ales că în satul vecin există un alt obiectiv fără pereche în ţară: un sanctuar al pietrelor vechi.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Marea de la munte
Pentru că tot ziceam în iulie că mi-e tare dor de mare, la final de august am plecat în concediu. La munte!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Am aflat în acest an că în 12 august se sărbătoreşte Ziua Internaţională a tineretului – eu ştiam că este în 2 mai, dar se pare că aceasta este doar o sărbătoare naţională…
Aşa că în 12 august, la fel ca şi de 1 iunie, mi-am urat „La mulţi ani” pentru că vârsta din buletin este doar o cifră ataşată mie precum seria actului sau codul CNP. Nu o recunosc nici măcar ca fiind vârsta biologică, cele şase decenii care se împlinesc în octombrie fiind doar o expresie a experienţei mele.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Cu toţii dorim să ne simţim bine, să avem acele momente speciale care ne bucură, ne fac să trăim sentimente de satisfacţie, de răsfăţ… Sunt printre cei care consideră că niciodată nu sunt prea multe astfel de momente şi că trăim vremuri în care ele se cam răresc…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
În urmă cu două decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea științifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secția bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile. Violența acestora era atât de mare încât, deși purtau cătușe la mâini și la picioare, personalul medical se simțea serios amenințat de aceștia, iar cei mai mulți psihologi clinicieni obișnuiau să–și dea demisia după aproximativ o lună de lucru cu acest gen de pacienți.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Aşa cum spuneam, am lăsat „să se aşeze” informaţiile uluitoare aflate de la prof.Dulcan şi între timp am căutat să aflu cine este Joe Dispenza – apreciat de acesta. De altfel, prof. Dulcan a mărturisit că a participat la prelegerile lui Dispenza şi că a citit toate lucrările acestuia.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
De-abia acum am dat întâmplător pe net de podcastul „Fain & Simplu” din 2021 în care Mihai Morar l-a avut ca invitat pe profesorul Constantin Dulcan, o somitate recunoscută internaţional prin cercetările, invenţiile, lucrările şi publicaţiile sale ştiinţifice în domeniul neurologiei şi psihologiei umane.
Continuă să citești