Vechii egipteni afirmau în scrierile lor că înaintea epocii istorice a existat un „timp al începuturilor”, denumit Tep Zepi (“Prima Oară”). În Tep Zepi, „zeii cu chipuri de oameni” au domnit pe pământ. Termenul de zeu se scria iniţial printr-o hieroglifă care desemna un steag sau mai exact un baston învelit într-o pânză (ulterior, de-a lungul secolelor, bastonul zeului învelit într-o pânză a căpătat o semnificaţie uşor diferită, devenind un simbol folosit de toate popoarele: drapelul naţional). Reprezentarea zeului printr-un steag s-a păstrat de-a lungul întregii istorii religioase a poporului egiptean. Toate templele egiptene aveau steaguri fixate pe piloni uriaşi, care fluturau în bătaia vântului, înştiinţând pe oricine, de departe, că acolo zeii se manifestă în  lumea oamenilor. Ulterior, termenul de zeu a început să fie desemnat prin hieroglifa „n t r„.

UN VEAC DE SINGURĂTATE

La debutul celui de-al treisprezecelea veac al erei creştine, când a rămas singur în faţa vitregiilor istoriei, poporul român era împrăştiat pe un areal destul de vast ce depăşea cu mult teritoriul României de astăzi; acest teritoriu se întindea din apropierea Niprului, din nordul peninsulei Crimeea până în Polonia de astăzi, din Ucrania septentrională până la Munţii Balcani, de la la Marea Neagră până la Marea Adriatică. Acest întins teritoriu poate fi desemnat a fi oecumena etnică – arealul etnic primordial – în care s-a perpetuat secole de-a rândul poporul român.

În anii 101-102, când a avut loc primul război daco-roman, oraşul Pelendava a fost cucerit destul de repede de trupele romane.

Ideea de unitate europeană sub diferite forme s-a manifestat încă din antichitate şi a ieşit biruitoare doar sub aspectul religiei creştine, iar în epoca modernă a îmbrăţişat de la Gibraltar până la Ural idealul  naţional de libertate, egalitate şi fraternitate, formulat de Revoluţia Franceză şi răspândit de soldaţii lui Napoleon.

Continuă să citești →

George Vulturescu: Ștefan Augustin Doinaș. „Tiparele eterne” și poetica orizontalității (Eseu), Editura Școala Ardeleană, Cluj – Napoca, 2018, 404 p.

Prof. Daniel Mocioi: Note simboliste specifice poeziei bacoviene

Despre poetul George Bacovia, criticul literar Nicolae Manolescu afirma că este ,,simbolist prin formaţie, dar care îşi depăşeşte epoca, aparţinând poeziei moderne ca unul dintre marii precursori”.

Continuă să citești →

         Zona deluroasă care înconjoară ca o ghirlandă fruntea Olteniei de la Dunăre, în partea mehedințeană și doljeană, și continuă în nordul provinciei spre zona subcarpatică până la Olt, are un specific în manifestarea artistului popular, asupra căruia încercăm să ne oprim.

Continuă să citești →

STUDIU: Ecouri în lirica lui Al. Macedonski

Prof. Daniel Mocioi

În scurt timp, mai precis în luna martie a acestui an, se împlinesc 164 de ani de la nașterea poetului, prozatorului, dramaturgului şi eseistului Alexandru Macedonski.  Criticul literar  Tudor Vianu l-a investit  cu abilitatea de „magician al cuvântului”, poetul simbolist  folosind cu dibăcie condeiul, rămânând în memoria cititorilor săi prin numeroase creaţii literare de excepţie.

Continuă să citești →

STUDIU: Educația și ideea de globalizare

Prof. Daniel Mocioi

De obicei tradiţia este un ansamblu de obiceiuri, credinţe, practici, păstrate şi transmise din generaţie în generaţie. Tradiţia este zestrea unei comunităţi, este dovada nivelului de viaţă în diferite perioade şi devine o componentă a identităţii. După cum individul educat se construieşte pe sine pe fondul unei zestre primite, tot astfel şi comunitatea se construieşte pe sine, progresează, se perfecţionează şi tinde spre o calitate superioară.

Continuă să citești →

STUDIU: Cartea între estetică şi cunoaştere

Prof. Daniel Mocioi

Fiind născută din nevoia sufletului omenesc de a-şi exprima emoţiile sale cele mai puternice, cartea este  oglinda magică a sufletului uman, a sufletului în mişcare, o cunoaştere în absolut, o artă a timpului. Puterea cărţii este de a influenţa sentimentele, voinţa şi gândirea omului, de a transmite anumite cunoştinţe şi o anumită viziune asupra fenomenelor din universul apropiat sau mai îndepărtat. Sensibilizând cunoştinţele, facilitând cunoaşterea fenomenului descris printr-o ascuţită intuiţie, de care numai artistul este capabil, cartea îi ajută pe oameni să înţeleagă sensurile adânci ale realităţii şi să şi-o însuşească sub raport spiritual. Reflectând realitatea cu mijloace specifice, prin imagini artistice, cartea sensibilizează şi convinge, emoţionează şi place în acelaşi timp, îi face pe oameni să aprobe sau să dezaprobe o anumită stare de lucruri.

Continuă să citești →