*Fragmente din cartea: Tainele inițiaților vechilor egipteni, Editura Alaya

Unul din marii înţelepţi ai grecilor, care a fost iniţiat în templele egiptene, a fost filosoful grec Thales din Milet. El a trăit în secolul al şaselea înainte de Iisus Hristos. Lui Thales i-a rămas celebră o maximă, care reflectă cum nu se poate mai bine concepţia vechilor egipteni: panta plere theon – “totul este plin de zei”. (69).

Miturile au reprezentat prima atitudine conceptuală coerentă – primul weltanschauung – din istoria umanităţii. Ca prim weltanschauung al umanităţii (ca atitudine conceptuală pe deplin formulată), miturile au încercat să ofere un răspuns comprehensibil problemelor fundamentale ale cunoaşterii: ce este lumea, cine a creat-o, ce este omul şi de unde vine, ce se întâmplă cu el după momentul morţii. Răspunsurile la toate aceste întrebări fundamentale au fost date, în cadrul concepţiei mitice, de acei iniţiaţi şi mitografi care s-au conectat la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului – la ceea ce noile paradigme ale fizicii cuantice au desemnat prin expresia “Ordine înfăşurată”.

Vechii egipteni afirmau în scrierile lor că înaintea epocii istorice a existat un „timp al începuturilor”, denumit Tep Zepi (“Prima Oară”). În Tep Zepi, „zeii cu chipuri de oameni” au domnit pe pământ. Termenul de zeu se scria iniţial printr-o hieroglifă care desemna un steag sau mai exact un baston învelit într-o pânză (ulterior, de-a lungul secolelor, bastonul zeului învelit într-o pânză a căpătat o semnificaţie uşor diferită, devenind un simbol folosit de toate popoarele: drapelul naţional). Reprezentarea zeului printr-un steag s-a păstrat de-a lungul întregii istorii religioase a poporului egiptean. Toate templele egiptene aveau steaguri fixate pe piloni uriaşi, care fluturau în bătaia vântului, înştiinţând pe oricine, de departe, că acolo zeii se manifestă în  lumea oamenilor. Ulterior, termenul de zeu a început să fie desemnat prin hieroglifa „n t r„.

UN VEAC DE SINGURĂTATE

La debutul celui de-al treisprezecelea veac al erei creştine, când a rămas singur în faţa vitregiilor istoriei, poporul român era împrăştiat pe un areal destul de vast ce depăşea cu mult teritoriul României de astăzi; acest teritoriu se întindea din apropierea Niprului, din nordul peninsulei Crimeea până în Polonia de astăzi, din Ucrania septentrională până la Munţii Balcani, de la la Marea Neagră până la Marea Adriatică. Acest întins teritoriu poate fi desemnat a fi oecumena etnică – arealul etnic primordial – în care s-a perpetuat secole de-a rândul poporul român.

În anii 101-102, când a avut loc primul război daco-roman, oraşul Pelendava a fost cucerit destul de repede de trupele romane.

Ideea de unitate europeană sub diferite forme s-a manifestat încă din antichitate şi a ieşit biruitoare doar sub aspectul religiei creştine, iar în epoca modernă a îmbrăţişat de la Gibraltar până la Ural idealul  naţional de libertate, egalitate şi fraternitate, formulat de Revoluţia Franceză şi răspândit de soldaţii lui Napoleon.

Continuă să citești →

George Vulturescu: Ștefan Augustin Doinaș. „Tiparele eterne” și poetica orizontalității (Eseu), Editura Școala Ardeleană, Cluj – Napoca, 2018, 404 p.

Prof. Daniel Mocioi: Note simboliste specifice poeziei bacoviene

Despre poetul George Bacovia, criticul literar Nicolae Manolescu afirma că este ,,simbolist prin formaţie, dar care îşi depăşeşte epoca, aparţinând poeziei moderne ca unul dintre marii precursori”.

Continuă să citești →

         Zona deluroasă care înconjoară ca o ghirlandă fruntea Olteniei de la Dunăre, în partea mehedințeană și doljeană, și continuă în nordul provinciei spre zona subcarpatică până la Olt, are un specific în manifestarea artistului popular, asupra căruia încercăm să ne oprim.

Continuă să citești →

STUDIU: Ecouri în lirica lui Al. Macedonski

Prof. Daniel Mocioi

În scurt timp, mai precis în luna martie a acestui an, se împlinesc 164 de ani de la nașterea poetului, prozatorului, dramaturgului şi eseistului Alexandru Macedonski.  Criticul literar  Tudor Vianu l-a investit  cu abilitatea de „magician al cuvântului”, poetul simbolist  folosind cu dibăcie condeiul, rămânând în memoria cititorilor săi prin numeroase creaţii literare de excepţie.

Continuă să citești →