Acum 102 ani (11 noiembrie 1918), Imperiul German şi puterile Antantei semnau Armistiţiul de la Compiègne (Franţa) dintre Aliaţi şi Germania (în cea de-a 11-a oră a celei de-a 11-a zile a lunii a 11-a), acord ce a pus capăt Primului Război Mondial (28 iulie 1914 –11 noiembrie 1918).
Tratatul a fost semnat într-un vagon de tren în pădurea Compiègne şi a intrat în vigoare la ora locală 11.00
A fost odată ca niciodată; că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești.
Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată…
Nichifor Crainic: Memorii*. Fragmente din cartea Întoarcerea istoriei de Geo Constantinescu, carte apărută la editura EIKON, București, 2020, 212 p.
Apariția în 1991 a cărții de memorii Zile albe, zile negre (Casa Editorială Gândirea) a însemnat un moment fast al publicațiilor acestui gen de literatură, supranumită „de sertar“, după mai mult de patru decenii de sălbatică cenzură impusă cu forța poporului român, libertății sale de expresie și gândire de către regimul de inspirație sovietică, după 23 august 1944. Este vorba de una dintre mărturisirile cele mai valoroase și profunde despre o viață și o epocă a țării, ambele deturnate violent de la fireasca devenire de tancurile necruțătoare ale utopiei sovietice. Cartea a fost scrisă de Nichifor Crainic în timpul peregrinărilor prin Transilvania, după ce autorul a fost condamnat la închisoare pe viață, în 1945, în odiosul proces intentat ziariștilor și scriitorilor români care fondaseră, cu mintea și talentul lor, stabilimentul ideatic propice devenirii României Mari.