Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei

de Ştefan Vlăduţescu

Ceea ce frapează dintru început în cartea «Omul activ şi impersonalul „SE”» (Craiova, Editura Aius, 2010) este altitudinea demersului de investigare, noutatea perspectivei de cercetare şi pertinenţa concluziilor. Volumul apare într-o colecţie de succes, „Biblioteca de filosofie românească”, coordonată de dr. Adrian Michiduţă şi se constituie din analize ale unor aspecte de filosofie socială din opere ale unora dintre gânditorii români de marcă (C. Rădulescu-Motru, Şt. Zeletin, E. Racoviţă, V. Pârvan, I. Petrovici, T. Vianu, C. Noica, M. Florian, T. Bugnariu, C. I. Gulian, N. Bellu ş.a.).

Continuă să citești →

Sultana Craia: Un organon al comunicării și informației

 de Ştefan VLĂDUŢESCU

În continuarea demersurilor sale ştiinţifice în domeniul ştiinţelor comunicării şi informaţiei, profesoara Sultana Craia pune la dispoziţia specialiştilor, a masteranzilor, a studenţilor şi a elevilor o lucrare de relevanţă, utilă şi valoroasă. Este vorba de un „Dicţionar de comunicare, mass-media şi ştiinţa informării” (Bucureşti, Editura Meronia, 2008).

Continuă să citești →

Ion Cucu: Un patriarh al fotografiei „literare”

de Ştefan VLĂDUŢESCU

Ion Cucu este patriarhul fotografiei „literare” româneşti. Cei care au citit „Istoria critică a literaturii române” (2008), de Nicolae Manolescu, nu se poate să nu fi observat că sub fotografiile multora dintre scriitori era inscripţionat „Foto: I. Cucu”. Sunt de amintit: Nichita Stănescu, Augustin Buzura, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Petre Stoica, Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Daniel Turcea, Alexandru Ivasiuc. Eticheta „Foto: I. Cucu” se găseşte şi în paginile altor sinteze de bază ale istoriei literaturii române, printre care „Dicţionarul general al literaturii române” (coordonat de Eugen Simion).

Continuă să citești →

O viaţă în teatru

(Zeno Fodor, 50 de ani în 50 de secvenţe, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012)

de Daniela Gîfu

Continuăm prezentarea volumelor colecţiei Teatru de buzunar, publicate cu ocazia evenimentului aniversar 50 de ani de la înfiinţarea secţiei române a Teatrului Naţional din Târgu-Mureş. Aici o colecţie de 50 de fragmente trăite pe viu, în culisele sau pe scena teatrului târgumureşean, chiar de semnatar, teatrologul Zeno Fodor. Om al dialogului spiritual, un admirabil comunicator, un deschizător de drumuri multiculturale, un împătimit al lumii teatrale. Aşa l-am putea descrie pe Zeno Fodor, care a tânjit spre teatru de la fragedă pruncie. Destinul maestrului se împleteşte cu istoria Teatrului din Târgu-Mureş. A început să joace teatru ca amator, pe când era elev la Târgu-Mureş, îndrumat de tânărul actor şi regizor Constantin Anatol de la Teatrul Secuiesc (actuala secţie maghiară a Teatrului Naţional), înfiinţat în anul 1946, împrietenindu-se cu câţiva excepţionali actori, deveniţi monştri sacri ai epocii, precum: György Kovács, Ferenc Delly, Margit Kőszegi şi mulţi alţii. De la ei, şi de la marele regizor Miklós Tompa, care era şi directorul teatrului, a învăţat ce înseamnă etică şi disciplină teatrală, respect faţă de teatru şi, nu în ultimul rând, de spectatori.

Continuă să citești →

Vasyl Makhno (poet din USA): Fiecare obiect îşi are locul său 

de Dan Ionescu

La editura Scrisul Românesc. Fundaţia-Editura, în colecţia Orfeu, poetului Vasyl Makhno i-a apărut de curând cartea Fiecare obiect îşi are locul său, cu o traducere din limba ucraineană de Paul Romaniuc. Condiţiile grafice sunt excelente. Din 2000, poetul Vasyl Makhno s-a stabilit la New York.

Continuă să citești →

Dan C. Mihăilescu: Invitaţie ispititoare în paradis

                                                                            de Ştefan Vlăduţescu

Pentru a găsi cărţile ce fac ca cineva să fie om, poţi, în modul cel mai binevoitor, să porneşti de la oamenii ce au fost deja făcuţi de cărţi. Elegantul demers este unul inductiv şi instructiv. Aceasta este calea pe care se înscrie volumul pe care îl publică, în calitate de „editor”, Dan C. Mihăilescu: „Cărţile care ne-au făcut oameni” (Bucureşti, Editura Humanitas, 2010).

Continuă să citești →

Mirel Brateş: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita

                                                                                               de Ştefan Vlăduţescu

Scriitor polivalent, Mirel Brateş a reuşit atât în poezie, cronică literară, eseu, cât şi în proză. Al cincilea roman al său, „Alibi cu Rebecca” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012) este unul remarcabil: prin experienţa existenţială pusă în discurs, prin fineţea tehnicii narative şi prin expresivitatea limbajului ce antrenează generarea de sensuri, semnificaţii şi înţelesuri.

Continuă să citești →

Mircea Moisa: Comprehensiune şi viziune critică

                                                                                    de Ştefan Vlăduţescu

Cărţile profesorului Mircea Moisa sunt întreprinderi intelectuale în care orizontul originalităţii nu este adus în situaţia de a sfida sistemele de referinţă şi axiologia canonică. Acestui model de lectură i se conformează şi „Caleidoscop la purtător – 2” (Craiova, Editura Aius, 2011).

Continuă să citești →