https://blog.revistaderecenzii.com
Adieu, soldatule!
Tu, al campaniei brutale
Marșul rapid, viața taberei,
Contenția fierbinte a fronturilor opuse – manevra lungă,
Luptele roșii cu măcelul lor – stimulul – puternic, grozav
joc,
Vraja din toate inimile curajoase și bărbătești – trenurile Timpului prin tine,
și ca tine, cu toții,
Cu război și cu expresia războiului.
https://blog.revistaderecenzii.com
1778 – Designerul Oliver Pollock a creat simbolul dolarului american: $.
1784 – A avut loc audiența lui Horea la împăratul Iosif al II-lea, în cadrul căreia i-a prezentat situația țărănimii din Transilvania.
1815 – S-a născut Otto von Bismarck, cancelar al Reichului german în timpul împăratului Wilhelm I (d. 1898).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1241 – Mongolii au pătruns în Transilvania și au ocupat Rodna.
1492 – Edictul de la Alhambra: evreilor spanioli li s-a impus ca în termen de patru luni să se convertească la creștinism sau să părăsească țara.
1596 – S-a născut filosoful și matematicianul francez René Descartes (d. 1650).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
A venit îngerul şi mi-a spus:
– Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.
https://blog.revistaderecenzii.com
5. Digresiune. Argumentul ontologic la Anselm și la Descartes
Chestiunea nu este așa de simplă cum se pare la prima înfățișare. Aci stă deosebirea fundamentală dintre Sfântul Anselm, care a pus argumentul ontologic, și Descartes. Descartes lucrează cu un concept al lui Dumnezeu care este un concept prelucrat și are o cunoștință; deci, are un conținut de conștiință. Sfântul Anselm lucrează cu o intuiție directă, deci cu un obiect: existența lui Dumnezeu ne este dată nouă printr-o intuiție, nu printr-o cunoștință prelucrată. Este singurul fel în care noi cunoaștem pe Dumnezeu și, aș spune, singura realitate a lui Dumnezeu în raport cu noi înșine; adică, Dumnezeu este încă realitate în măsura în care îl trăim noi. Evident, nu că Dumnezeu n-ar exista dacă nu l-am trăi noi, dar calitatea existenței lui Dumnezeu, structura personală, structura personalității lui Dumnezeu ne sunt date perfect nouă în trăirea lui Dumnezeu. Deci Sfântul Anselm avea dreptate atunci când spunea: eu am în mine, trăiesc în mine ideea, trăiesc în mine pe Dumnezeu însuși, deci Dumnezeu există; pe câtă vreme Descartes nu avea dreptate când voia să deducă din conceptul de Dumnezeu inexistența însăși a lui Dumnezeu. Pentru că, după cum spuneam adineauri, este o deosebite între un conținut de conștiință și obiectul însuși. Conținutul de conștiință ne este dat nouă numai în conștiință, lui poate să-i corespundă un obiect existent real, prin urmare, cu existență ontologică în afară, dar poate să nu-i corespundă acest obiect.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* La Sala Radio, are loc al doilea eveniment marcant al Festivalului „Chei”, o Gală de operă realizată de Universitatea Națională de Muzică din București în parteneriat cu Centrul Cultural Radio România. Programat pentru ora 19:00, concertul reunește Orchestra „Universitaria” și Corul UNMB sub bagheta dirijorului Cristian Sandu, având ca soliști studenți de elită ai Departamentului Canto și Artele Spectacolului. Manifestarea oferă o imagine cuprinzătoare a excelenței academice muzicale, prezentând publicului viitoarele voci ale scenei lirice românești într-un cadru de înaltă ținută profesională
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui.
Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăţie şi cunoaştere.
Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului.
https://blog.revistaderecenzii.com
Fereastra s-a deschis spre întuneric
cei morţi sunt vii au prapuri de cârpe şi de oase
sunt oportuni pentru eternitate
cu şarpele în sân la confruntarea umbrelor
