https://blog.revistaderecenzii.com
Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci.
Trebuie să treacă.
Poate cam pe la toacă,
Poate cam între vecernii și utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii.
Pe la greieriș,
Când își ivește în papuri, furiș,
Luna creasta.
Cam pe vremea asta.
https://blog.revistaderecenzii.com
— Hector s-a bătut cu un câine turbat! mă întâmpinară copiii când intrai pe poartă, cu vădită mândrie că paznicul casei noastre din capul satului a săvârșit o mare vitejie.
— Nu se poate!… Când?
— Ba, zău, s-a bătut… Pe la amiazi… Uite-l colo cum șade de pleoștit!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Unui senator
Cănit? Și crezi că ăsta-i chipul
Să-ntinerești în adevăr?…
Ca Venerii să fii discipul
Mai va ceva pe lângă păr!
https://blog.revistaderecenzii.com
Castelane brune. Lin în liniștea de seară
Bătrânii-alunecă; de galben frunze-atinse.
Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse;
Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.
https://blog.revistaderecenzii.com
Sonet Pe albumul princesii C. Conachi-Vogoridi
<poem> În lacul de Como e unda senină Ca cerul albastru ivit pintre nori. În giuru-i se-ntinde un rai de grădină Ce varsă pe maluri bucheturi de flori.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1990 – „Podul de flori” de peste Prut: Prima deschidere a frontierelor dintre România și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
— Trăiți! murmură ordonanța, cu o bucurie respectoasă când căpitanul Turcoman îi porunci să strângă de grabă toate catrafusele căci diseară pleacă amândoi acasă, în concediu.
Cele câteva ceasuri, până să pornească la Iași singurul tren, i se părură o veșnicie căpitanului care stătea pe ghimpi. Dorul și nerăbdarea îl chinuiau. Astfel tresări de mulțumire când locotenentul Cojocel veni să-i țină de urât înainte de plecare. Mai ales că locotenentul avea să-l și înlocuiască până la întoarcere.
Continuă să citești
