https://blog.revistaderecenzii.com/

          În toamna anului 2019 craiovenii l-au omagiat pe cunoscutul caricaturist la împlinirea a 85 ani de viață, cu ocazia expoziției deschise la Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă.  Pasionați de cultura și valorile Craiovei, Dodo Niță și fratele său Dragoș, au făcut posibilă nașterea monografiei dedicată  domnului Gabriel Bratu, acest  personaj carismatic și cunoscut de întreaga noastră urbe și nu numai. Cetățean de onoare al Craiovei din anul 2005, a fost recompensat cu numeroase titluri și onoruri lumești și culturale. Din “desfășurătorul contabil” aflăm amănunte biografice din viața acestui personaj emblematic, precum faptul că s-a născut în mahalaua Lahovary, strada redenumită România Muncitoare, al cărei nume provine de la politicianul Alexandru Lahovary. Se destăinuie cu generozitate autorului Dodo Niță, amănunte inedite ies la iveală publicului, precum faptul că a debutat la 13 ani în suplimentul Licurici al revistei  Lumea Copiilor. Chiar dacă inițial a fost dat afară din liceu pe motive de obârșie nesănătoasă, viața în comunism i-a surâs nesperat și tânărul ce visase de mic copil să ajungă birjar, a devenit nu doar caricaturist și colaborator al celebrei reviste Urzica sau angajat permanent al ziarului Înainte, ci și făuritor al Căii Ferate Bumbești Livezeni. Acel șantier vestit în epocă era purgatoriul multora și rampa de lansare spre o carieră sănătoasă, pe noi criterii de morală proletară. Viața a făcut să ajungă apoi profesor, director, șef al Casei de Creație Culturală, editor al Scrisului Românesc, împărtășindu-ne faptul că doar 45 de ani a fost în slujba ziarului Înainte, al Editurii Scrisul Românesc sau al Școlii Populare de Artă, printre multe alte funcții și activități desfășurate. Incredibil pentru un singur om și o singură viață, însă…posibil. Prezența evenimentelor politice, sociale, obligă atenția spre realitatea zilei și pe artiști a lua poziție, a adera, a participa și a pune arta și talentul lor în beneficiul/contextul epocii.  Dacă pictura e înainte de toate pictură iar poezía e poezie, se spune că toate artele, indiferent care ar fi, nu interesează decât în măsura în care vorbesc de om, realizări și destinul social. Apropierea de om (Domul Popescu), de realitatea făuririi  societății socialiste multilateral dezvoltate a omului nou dă naștere unei generații de caricaturiști aparte, recognoscibili. Geometría característică și forma grafică capătă o mai mare însemnătate; linii definitorii simple, sugestive și subiecte impactante. Domnul Popescu are craniul alungit, spune multe fizionomia acestuia, precum și ipostazele în care-l regăsim de-a lungul anilor. Caricatura era alb-negru în epocă, mai târziu apărând alți olteni talentați precum Horațiu Mălăele și Ștefan Popa Popa’s, cei care introduc culorile și pastelul în caricatura gen portret.