https://blog.revistaderecenzii.com/

Fără să-mi dau seama, m-am obișnuit ușor și sigur cu Low Cost-ul, căci iată, pare o modă deja. De ceva ani buni, cunoșteam deja serviciile companiilor de transport aerian „de bajo precio”, zburasem cu Blue Air, cu WizzAir spre România, aducând astfel un prejudiciu Taromului, prima iubire. Încât aflând că ar fi falimentari  aveam chiar mustrări de conștiință într-o oarecare măsură, pentru că-i trădasem și alesesem de pe piața liberă a concurenței o altă companie ce-mi oferea călătoria la un preț democratic, derizoriu chiar. Preț conform cu vremurile de criză, cu salariile „milleuriștilor” spanioli, șomerilor sau a celor ca mine, fără venituri punctuale.

https://blog.revistaderecenzii.com/

        Traficul matinal se-mbină cu razele plăcute ale soarelui, cu pașii mărunți dar hotărâți ai doamnelor îmbrăcate cu rochii ușoare de vară, asortate cu gențile și săndăluțele cu tocuri. E luna lui cireșar și e puțin trecut de ora 8. Iau pulsul străzii așezată pe-o bordură cu funcție de banchetă. Măturăresele plimbă veșnicul sac galben de plastic, reutilizat și murdar, de-a lungul trotuarelor, adunând ici- colo câte-un rest de staniol sau chiștoace, ajutându-se din când în când și de vârful tenișilor. Observ o astfel de fătucă în acțiune; pare de 30 ani, poate are mai mult, dar aspectu-i este tineresc. Părul strâns cu elastic e decolorat de soare sau poate doar și l-a vopsit roșcat. Face dus-întors în stația de autobuz din spatele Universității. Vesta de serviciu reflectorizantă și portocalie pare mărimea XXL, sau poate tânăra o fi însărcinată, de vreme ce pare ”cu burtă”. Poartă mănuși galbene cu floricele roșii, probabil vreo nouă variantă a clasicelor mănuși menajere galbene și roz, din cauciuc. Se oprește la un coș de gunoi agățat de un stâlp și-l golește cu mâna dreaptă din mai multe căutări, după care își potrivește bluza la gât sau poate doar breteaua sutienului. Pare o albină ce-și cunoaște bine teritoriul, pleacă mai departe să măture pe lângă trotuar pe partea carosabilă, după care o zăresc cu mătura pe lângă băncile pe care stau așezați bărbați cu figuri de pensionari grizonați, cu caschete roșii sau bărbi și ochelari, majoritatea cu gentuțe tip borsete, grijulii cu ele. Un autobuz oprește și o voce de femeie se adresează  domnului din dreapta mea: