Zimnicea văzută de Alexandru Vlahuță

https://blog.revistaderecenzii.com/

E cald — aerul fierbe de zăpușală. Roata vaporului vântură pietre scumpe în dogoreala soarelui. Fug îndărăt malurile verzi; ostroavele parcă se învârtesc în loc. În dreptul insulei Bârzina se-ntinde pe țărmul stâng marele iezer Suhaia, care pornește din stuhărișul satului Vânătorii și ține mai bine de o poștă, până în platoul pe care-i așezat orășelul Zimnicea -veche și bogată schelă de grâne — capitala ținutului Teleorman acum șaizeci de ani, când, pentru paza și carantinele țării, se orânduise ca orașele de pe marginea Dunării să fie reședinți de județe. Pe șesul ce se așterne înspre apus, până în Rusca Lungă, a fost vechea cetate-a Zimnicii, din care nu se mai văd azi decât șanțurile de apărare. Aici se găsesc în pământ urne de lut pline cu cenușă și sfărămături de oase, scule și rămășiți de podoabe femeiești de pe vremea dacilor. Locul acesta — cel mai însemnat cimitir antic din câte s-au descoperit la noi — se numește și azi de țărani: „Câmpul morților„. Mai departe, pe măguri ușor înclinate, de-a lungul malului se desfășură în soare galbene lanuri de grâu și iniști albastre. Pe țărmul din dreapta, înalt, râpos și uscat, e șiștovul, orășel și port bulgăresc. Case mici, vechi, sprijinite una de alta, povârnite sub coperișuri de olane, au aerul unor moșnegi ce povestesc întâmplări pline de groază și de jale. Dunărea se lărgește. În stânga țărmul se lasă, deschizând priveliști nemărginite peste ogoarele și suhaturile ținutului Vlașca. Satele fug din calea revărsărilor și s-așază pe dealurile depărtate. Apele aburesc de căldură. Din desișuri întunecoase de sălcii ies lișiți și gâște sălbatice, momite de soare. Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se primblă fără frică pe lângă vapor. Încet vâslesc din aripi pe deasupra noastră gușații pelicani. Departe-nainte se văd, între cer și apă, minaretele din Rusciuc — mai demult cetate turcească, azi oraș însemnat al Bulgariei — împins în Dunăre pe-o limbă de mal.

„Un hoinar prin cinema: Louis de Funès”. Articol de Bianca Dinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

„Un hoinar prin cinema: Louis de Funès”

Legenda comediei franţuzeşti se dezvăluie drept omul modest şi sensibil Louis de Funès, în documentarul difuzat în premieră la TVR 1 sâmbătă, 9, respectiv 16 septembrie, de la ora 15.30. În aceleaşi zile, de la ora 21.00, telespectatorii TVR 1 urmăresc filmele „Hibernatus” şi „Omul-orchestră”, din colecţia Louis de Funès.

Continuă să citești

Informații culturale (interne și externe)

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Sibiu: Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gong” Sibiu şi Centrul de Teatru Educaţional „Replika” din Bucureşti prezintă, de la ora 18:00, premiera spectacolului „Poveşti invizibile”, de Mihaela Michailov, cu Eliza Păuna şi Mihaela Rădescu. Spectacolul va mai avea o reprezentaţie în avanpremieră, de la ora 11:00. Accesul publicului la acest spectacol se face gratuit, în limita locurilor disponibile. Rezervarea locurilor se poate face direct la sediul Agenţiei de Bilete a Teatrului „Gong” din Str. Al. Odobescu nr. 4

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Brașov: CULMEA – Film şi educaţie de mediu are loc între 6 şi 10 septembrie, la Braşov, şi este primul festival de film care îşi propune să folosească educaţia cinematografică în sprijinul copiilor şi tinerilor, care vor să cunoască mai multe despre mediu şi criza climatică, şi să le ofere un instrument pentru dezbatere şi implicare în aceste domenii. Prima ediţie CULMEA va aduce în cartierele din Braşov (Schei, Centru, Răcădău) scurtmetraje premiate la marile festivaluri, în cadrul proiecţiilor pentru preşcolari şi şcolari, cu intrare liberă, între 6 şi 8 septembrie. Scurtmetrajele din programul CULMEA au fost selectate şi premiate la festivaluri internaţionale de film renumite. Proiecţiile din timpul săptămânii vor fi urmate de discuţii cu publicul pe marginea problemelor de mediu ridicate în filme, moderate de educatori cu experienţă. Din program:

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Muzeul Național al Țăranului Român organizează, în perioada 7 – 17 septembrie, cea de-a XI-a ediție a Zilelor Muzeului Țăranului. Din programul zilei:

  • orele 10:00 – 18:00 – Alexandru Tzigara-Samurcaș – Întemeietorul Muzeului Național, în spațiile expoziției permanente
  • orele 10:00 – 18:00 – Flăcări Și Corăbii, mărturii din Banat și Transilvania – Expoziția artistului Ioan Muntean, Sala Irina Nicolau
  • orele 10:00 – 18:00 – dincolo de poveste. Graiul straielor moștenite, Sala Media
  • orele 14:00 – 18:00 – Cave Of Forgotten Dreams, la Sala MNȚRplusC
  • prele 10:00 – 19:00 – Târg De Sfânta Maria, în curtea interioară
  • ora 16:30 – Zăpadă De August (First Snow Of Summer), la Cinema Muzeul Țăranului
  • ora 18:15 – arsenie. Viața de apoi, la Cinema Muzeul Țăranului
  • ora 20:00 – Copiii Celorlalți (Les Enfants Des Autres), la Cinema Muzeul Țăranului
Continuă să citești

Scufiţa Roşie de Frații Grimm

https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.

Poveşti de Fraţii Grimm - Scufiţa Roşie

Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie.

Continuă să citești

Ce te legeni… de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

În formă populară

– „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?”
– „De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Veștejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!”

Turnu-Măgurele văzut de Alexandru Vlahuță

https://blog.revistaderecenzii.com/

Încep să se desfășure bogatele holde, nesfârșitele lanuri din Teleorman, unul din cele mai mănoase ținuturi ale țării. O lină suflare de vânt adie peste grânele coapte. Întinsa pădure de spice se-ndoaie în valuri sclipitoare. Dinspre miazănoapte, de subt un desiș de sălcii, apare Oltul. El vine-ncet, greoi, tăcut. În fața Dunării se desface-n două brațe, ca și cum ar vrea să se mai razime-o clipă pe pieptul celui din urmă ostrov înainte de a intra în marele fluviu. De partea ceealaltă, din codrii Balcanilor, vine Osma. În răspântia asta de ape, ți se pare că Oltul, despicând voinicește torentele Dunării, a străbătut dincolo, pe țărmul pietros al Bulgariei, și trece-nainte pe sub zidurile Nicopolii.

Continuă să citești