https://blog.revistaderecenzii.com/
917 – Bătălia de Acheloos: Țarul Simeon I al Bulgariei a învins decisiv o armată bizantină.
1000 – Sfântul Ștefan a întemeiat statul maghiar. Ziua națională a Ungariei.
1083 – Primul rege al Ungariei, Ștefan I, a fost canonizat de papa Grigore al VII-lea.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
* Timișoara: Soprana Zsuzsana Cerveni va interpreta un recital de muzică sacră alături de organistul Marcel Costea, duminică, 20 august, începând cu ora 19:30, la Biserica Romano-Catolică Preasfânta inimă a lui Isus din piața Bălcescu. Proiectul face parte din Programul cultural național Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023 și este finanțat prin programul LoB2023+, derulat de Centrul de Cultura și Artă al Județului Timiș
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
* Arad: Primăria Municipiului Arad, prin Centrul Municipal de Cultură, a pregătit un program extrem de complex adresat arădenilor de toate vârstele și gusturile, cu ocazia Zilelor Aradului, desfășurate în perioada 19 – 27 august. Evenimentele nelipsite din programul zilelor orașului sunt Ședința Festivă a Consiliului Local Municipal, Târgul Estival, Picnic Festival, concertul de muzică ușoară și cel folcloric dar și petrecerile cu spumă de la Ștrandul Neptun. De asemenea, și anul acesta din programul evenimentului nu lipsesc Fashion Days, Cupa Aradului la minifotbal, Bicicliștii iscusiți, decernarea „Diplomei de aur“ pentru cuplurile care împlinesc 50 de ani de căsătorie. Din programul zilei:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
* Bucureştenii au parte în acest weekend (18 – 20 aug.), în Parcul Al. I. Cuza, de o nouă incursiune muzicală captivantă, în cadrul ‘Stagiunii muzicale estivale’. Din programul zilei:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.
Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape –
după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea…
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.
Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile – mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele – umbre de piatră ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.
Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/galateea.php
https://blog.revistaderecenzii.com/
Fața unde te-a cules
Pentru care inteles ,
Pentru unde , pentru cine ,
Curba de intunecime ?
Pentru gandurile tale ,
Pentru visuri , pentru jale ,
Saltul , dragostea si ura . . .
Eu sunt drojdia si-s zgura .
Sursa: https://1md.online/versuri/autor/labis/cearcan
https://blog.revistaderecenzii.com/
Scăpătase soarele. Bogăția de grâu, orz, ovăz și mei se pleca la adierile încropite ale vântului de miazăzi. Spicele răscoapte și țepoase, încărcate cu bob mare și greu, se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit, în jurul colnicelor, sub care s-afunda satul Măgura. O parte din bucate erau secerate, legate în snopi și movilite în clăi.
Dar, înainte de vreme, secerătorii mânau năvală spre bordeiele lor, iuțind boii cu coada ascuțită a furcilor. Bătrâni, însurăței cu nevestele care își târăsc copiii de mână, luptându-se cu cei din brațe, flăcăi care pocnesc din bice, gonind înaintea lor vitele speriate, țin răzoarele și se îndeasă la drumul mare, care duce la vatra satului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O, chilia mea sărmană,
Cu negritul, tristul zid,
Dacă n-ați fi voi în lume,
Aș fi stat să mă ucid.
Dar voi, cei ce-ați fost de față
Când vărsam lacrimi fierbinți,
Triști pereți, negriți de vreme,
Voi acuma sunteți sfinți.
Sfinți, căci ce-i mai sfânt în lume
Decât când o dulce gură
Îți șoptește vorba tristă
Că-n sfârșit și ea se-ndură.
