https://blog.revistaderecenzii.com/

https://blog.revistaderecenzii.com/

De astă dată, mă hotărâi să plec călare și, fiindcă era asupra iarmarocului de la Duminica Mare, rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele și țintei ce urmăream. Astfel, spre seara mai sus-pomenitei sfinte duminici, numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

Este poate greu de crezut, dar în ultimii ani am constatat că în cazul meu iertarea a venit de la sine, spontan, în cele mai neaşteptate momente şi împrejurări. Nu m-am mai cramponat de cei care mi-au greşit şi nici nu am mai avut greutăţi să recunosc cinstit când eu am fost cea vinovată. Asta nu înseamnă că totul este roz în viaţa mea, că nu mă enervez, că nu îmi pierd cumpătul – ci doar că astfel de momente ţin foarte puţin, după care se reinstalează pacea şi merg mai departe.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

În veacul al patrusprezecelea după Christos, Franța avu un război foarte trudnic cu Englezii. Craiul acestora, care dobîndise printr-o moștenire oarecare drept la tronul Franței, ceru coroana și sceptrul acestei țări.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

1429 – Carol al VII-lea a fost încoronat rege al Franței, la catedrala de la Reims, ca urmare a eforturilor Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

lui Gala Galaction
În seara asta capul ca o lampă
își arde restul fumegos de gaz —
și cineva a pus mâna pe clampă,
și cineva m-atinge pe obraz.
În seara asta lungă, cineva
tușește-n mine, scuipă și-și dă duhul,
și nici măcar n-aș vrea să fug — n-aș vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!
Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aștept în geam să crape-un peisaj,
și-mi țin în mână sufletul de soare —
sărmanul pașaport pentru voiaj.
Mă doare liniștea crescută-n mine —
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.
O umbră parcă mi-a fugit din trup,
și-n seara asta mi-i atât de bine,
că parcă-aș vrea cu mânele să rup
urzicile care-au crescut în mine.
https://blog.revistaderecenzii.com/

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : „Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul”.
Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice :
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
https://blog.revistaderecenzii.com/

Iaca mândra de pe vale!
Cu rochița în paftale
Cum mă-ntâmpină în cale.
Of, of, of și aoleu,
Arde suflețelul meu!
Ea aleargă-n fuga mare,
Seceră orz de prânzare,
Și-l usucă-ntr-o căldare.
Of, of, of și aoleu,
Arde suflețelul meu!
Până un copil să sugă,
Se azvârle ca vârlugă
Și râșnește tot în fugă.
Of, of, of și aoleu,
Arde suflețelul meu!
Într-o clipă ea frământă,
Se roșește, se-nfierbântă
Și de bucurie cântă.
Of, of, of și aoleu,
Arde suflețelul meu!
https://blog.revistaderecenzii.com/
Am fost învrednicit de înalta cinste de a fi ales membru al acestei ilustre instituţii într-un moment când s-a procedat la o lărgire a cadrelor
academice, lărgire cerută, dacă nu mă înșel, de sporul spiritual al ţării.