https://blog.revistaderecenzii.com/

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Evenimente organizate de Muzeul Național al Literaturii Române:
https://blog.revistaderecenzii.com/

1358 – A început insurecția antifeudală a țărănimii franceze – „Jacqueria”.
1588 – Flota spaniolă „Invincibila Armada” a ridicat ancora din portul Lisabona îndreptându-se spre Canalul Mânecii, pentru a invada Marea Britanie.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

Trei cerșetori au plecat
Să se ducă la un sat,
Unul era orb de tot,
Altul surd, cu el nepot;
Ș-al treilea era gol,
Despuiat, făcut pistol.
Deci printr-un crâng trecând toți,
Vorbea pe drum pentru hoți.
Surdul, ce i s-a părut,
-”Stați! să zică a început,
Că nu știu ce auzii
Când acum cu voi vorbi”
Orbul zise: -”Bre, haideți,
Și în drum nu mai ședeți,
Că ce o fi om vedea,
Noi să cerem să ne dea.”
Golanul a zis: -”Ba, frați,
Aici locului să stați,
Că d-o fi niscaiva hoți,
Zău ne dezbracă pe toți.”
https://blog.revistaderecenzii.com/
Ca un gând rău noaptea se târăște și o mâhnire neînchipuită urcă din lumea plantelor. O umbră umedă și verde, ca răsărită din adâncul unei mlaștini, topește formele și în toată mâhnirea aceasta sufletul meu dornic de lumină luptă și el, ca o flacără ce stă să se stângă…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață
Și fața mea cu mânile-i s-o ieie,
Ca să mă pierd în ochi-i de femeie,
Citind în ei întreaga mea viață.
Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie
Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față;
Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață:
Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi
Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură.
Împrotiviri duioase-a frumuseții
În lupte dulci disfac urâtul vieții,
Ce n-au amar, fiindcă au măsură.
https://blog.revistaderecenzii.com/

În piață, cunoști România reală în toată splendoarea și sărăcia ei. Țărănci, în cea mai mare parte de la Ișalnița se întrec să-ți ofere zarzavaturi de cea mai bună calitate. Apoi vin tarabele cu marfă de import. Mult mai numeroase. În spatele lor, sunt doar niște precupeți care fac și ei un ban, dacă țara asta nu le oferă ceva mai bun. Una peste alta, oameni de tot felul, marfă pe măsură, după posibilitățile fiecărui buzunar. Spectacolul se desfășoară într-un iz de grătar. Sunt vreo patru terase care se bat în preparate ispititoare: mici, cârnați, hamsie, ceafă etc., care mai de care mai îmbietoare și mai tentante.
Continuă să citești