Mihai Eminescu: Din periodice/Din Timpul, februarie 1882

https://blog.revistaderecenzii.com/

[2 februarie 1882]

D. Kogălniceanu publică o scriere privitoare la cestiunea Dunării de care suntem obligați a ține seamă, chiar dacă dezaprobăm, ca și în cazul d-lui Kallimah-Catargiu, publicarea prematură de documente în cestiuni esterioare pendente. Lucrarea aceasta se începe prin reproducerea a două memorii pe cari le-a scris fiind ministru plenipotențiar la Paris. Cel dentâi memoriu, lucrat pre larg și cuprinzând istoricul cestiunii dunărene precum și starea ei legală, e adresat ministrului de esterne al României; cel de al doilea e adresat ambasadorului acreditat la Paris al unei mari puteri. Aceste două acte formează cuprinsul fasciculei întâia; în a doua fostul ministru plenipotențiar va da istoricul neînțelegerii ce a avut cu guvernul d-lui I.C. Brătianu în privința modului de-a apăra cestiunea Dunării.

Continuă să citești →

Vulpea și bursucul de A. Donici

https://blog.revistaderecenzii.com/

— Da dincotro și unde
Alergi tu așa iute?

Bursucul întâlnind pe vulpe a-ntrebat.
— Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat!

Sunt, iată, surghiunită!
Tu știi că eu am fost în slujbă rânduită
La o găinărie.
Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,
Și sănătatea mi-am stricat;
Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,
Pe niște pâri nedovedite,
Precum că luam mite.

Tu singur martor ești, în adevăr să spui:
De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?
— Nu, dragă cumătră; dar când ne întâlneam

Eu cam ades vedeam:
Că tu pe botișor
Aveai și pufușor.

Se-ntâmplă și la noi de vezi
Cum altul, având loc, așa se tânguiește,
Încât îți vine mai să-l crezi
Că abia din leafă se hrănește.
Dar astăzi butcă, mâine cai,

De unde oare-i vin? Și când ar vrea să stai
Să-i faci curată socoteală
Pentru venit și cheltuială,

N-ai zice ca bursucul că are pufușor
Pe botișor?

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Vulpea_%C8%99i_bursucul

Mihai Eminescu: Din periodice/Din Timpul, ianuarie 1882

https://blog.revistaderecenzii.com/

CRONICA ANULUI 1881

[1, 3 ianuarie 1882]I. ROMÂNIA

Nu putem porunci timpului să stea pe loc, nici putem face ca evenimentele să încremenească pe câteva ceasuri împrejuru-ne, ca să le putem fotografia, căci ele ‘și urmează cursul lor necontenit, puțin păsându-le dacă ne dor ori ne bucură. În zadar minutarul ceasornicului ar sta pe loc; timpul curge alături cu el, și numai omul, având pururea în față ziua de azi, eternul prezent, pune pietre de hotar între lucruri ce au trecut pentru totdauna și fixează pe orizontul negru al viitorului dorințele sale ca ținte luminoase, uneori pe de-apururea neajunse.

Continuă să citești →

Ziua Marinei, sărbătorită la TVR cu premiere şi ediţii speciale. Articol de Bianca Dinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ziua Marinei, sărbătorită la TVR cu premiere şi ediţii speciale

​ 

Strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni, Ziua Marinei Române se aniversează, pe 15 august, pentru a 120-a oară. Iată ce au pregătit posturile TVR pentru această zi.

Continuă să citești →

Cei mai mari sportivi români în competiţii internaţionale se văd în această vară la TVR. Articol de Mihaela Berinde

https://blog.revistaderecenzii.com/

David Popovici

Cei mai mari sportivi români în competiţii internaţionale se văd în această vară la TVR

Fie că este vorba de înot, din cadrul Europenelor de Nataţie de la Roma sau de canotaj, competiţie din cadrul Campionatelor Europene Multisport de la Munchen, punctul culminant al unui program amplu dedicat aniversării a 50 de ani de la Jocurile Olimpice din 1972, telespectatorii vor trăi la TVR adrenalina unor întreceri de anvergură.

Continuă să citești →

Gâștele de Alecu Donici

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cu o prăjină mare,
Țăranul gâște de vânzare
Mâna la târg.
Și drept să zic:

În cârdul gâștelor, spre buna îndemnare,
Grăbind la zi de târg, bătea ades cam tare.
(Dar unde de câștig sau pagubă s-atinge,
Nu numai gâștele, și omenirea plânge.)
Eu nu vinovățesc țăranul nicidecum;
Iar gâștele altfel aceasta judeca
Și, întâlnindu-se c-un trecător pe drum,

Așa striga:
— A! Ce necaz, ce osândire!
Asupra gâștelor ce crudă prigonire!
Privește, un țăran cum bate joc cu noi;
De astă-noapte el ne mână denapoi.
Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte
Că are datorie a ne arăta cinste;
Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit

Ce Capitolia din Rom’ au izbăvit!
Romanii, mulțămiți, au pus și sărbătoare,
Pentru așa a lor prea vrednică urmare.

— Și voi tot cu aceasta vreți
A lumii slavă să aveți?
Au zis acel drumeț.
— Strămoșii noștri…

 — Știu,
Dar eu la vorba mea să viu:
Ce faptă vrednică voi ați făcut în lume?
— Nimica, însă noi…
— Că numai de fripture voi
Sunteți și bune.

Lăsați dar pe strămoși în pace:
Cu fapta e cinstit acel care o face.

Această fabulă a lămuri se poate,
Dar gâștele să nu se-ntarte.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/G%C3%A2%C8%99tele

Iobagii — 1784 de Pavel Dan

https://blog.revistaderecenzii.com/

I

Filimon ședea pe un răzor înalt și ierbos, o fîșcă tomnatecă pe care, ascunsă cum e intre bucate, vara n-o talie coasa, și toamna cînd îmbătrînește, n-o mîncă vitele, — sta și iarba împrejuru-i creștea peste cioarecii de pănură albă, peste țundră, se urca în sus pînă la barbă amestecîndu-se cu pletele cărunte, revărsate peste umeri.

Continuă să citești →