https://blog.revistaderecenzii.com/

https://blog.revistaderecenzii.com/

„Quel terrible souvenir à affronter” (Kierkegaard)
https://blog.revistaderecenzii.com/

„I pant, I sink, I tremble, I expire”
P. B. Shelley
https://blog.revistaderecenzii.com/

Prin scrierea de față nu am pretenția de a-mi atrage un merit deosebit; din contra, rog pe lectorii mei a fi mai indulgenți decît esigenți. Ce ea ce le ofer este produsul unui impuls natural și netrecut prin esamenul unui maestru îndoctrinat.
Sunt dator unele observații asupra acestei scrieri:
AUTORUL
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
[1 martie 1881]
Ieri d. Brătianu a dat citire în Cameră proiectului de lege pentru conversiunea împrumutului domenial, acoperirea cheltuielilor de construcțiune ale liniei Ploiești Predeal și pentru consolidarea datoriei flotante, prin emisiune de 152 milioane în rentă 5%.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

În exil
Vedeți mâinile și picioarele mele
ca însumi eu sunt, pipaiți-mă și
vedeți.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Argumentarea este și capitol al politeții.
Suntem învoiți asupra unei parități a noastre cu semenii noștri întâmplători; și această convențiune ne oprește de a lua ton, de a aplica metodă dictatorială, oricum am prețui în realitate persoana celui care ne ascultă sau ne citește.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Artă literară și simplă literatură
(Observații nepractice și unilaterale)
Capitolul precedent – Capitolul următor
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel.
Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Și acum ascultați ce li s-a întâmplat:
Continuă să citești