
https://blog.revistaderecenzii.com/
Iubite amice,
Continuă să citești

https://blog.revistaderecenzii.com/
Trageți toți câte o carte: domnule, ești cu mine.
Șezi, mă rog, împotrivă, și vezi de joacă bine!
Dar ți-am spus, coconiță, că eu, din întâmplare
Nici bine, nici nebine nu pot să fac cercare;
Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute,
Cu voia dumitale, îmi sunt necunoscute.
Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm, poate
Astăzi chiar și copii știu jocurile toate,
Veacul înaintează: Caro; vezi că ți-e rândul;
Dar ce făcuși acolo, unde îți este gândul?
Când eu am dat pe rigă, bați cu alta mai mare?
Astfel de neștiință e lucru de mirare!
https://blog.revistaderecenzii.com/
1893: Apare, la București, revista umoristică „Moftul român”, condusă de Ion Luca Caragiale și Anton Bacalbașa;
1915: Apare, la Craiova, revista literară „Drum drept”, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

La începutul anului 1915, Nicolae Iorga, mentorul revistei „Sămănătorul”, a preluat conducerea publicației „Ramuri”, invitat de fondatorii ei, D. Tomescu și C. Șaban Făgețel; cei doi certificau astfel orientarea către sămănătorism și în același timp, că publicația este importantă, de vreme ce o personalitate ca N. Iorga acceptă să vină la conducerea ei. Era o ieșire din zonă, o proiecție națională a unui brand, „Ramuri”.
Continuă să citești
24 Ianuarie 2021: 162 de ani de la Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza

https://blog.revistaderecenzii.com/
Iubite amice,
Uitatu-te-ai vrodată printr-un ochean de inginer? Să vezi cum într-însul toate se arată întoarse cu susul în jos. Odată îmi aduc aminte că ridicam planul unui petic de moșie; o fetiță lăsase secera și venise lângă planșetă; se uita la mine, parcă mi-ar fi zis: ‘Lasă-mă să mă uit și eu o dată, domnișorule’. I-am înțeles pofta, i-am îndreptat ocheanul spre un cioban, în depărtare, care ședea în mijlocul oilor cu piciorul încrucișat, rezemat în măciucă; îl potrivii bine și poftii pe fată să se uite. Ea își astupă un ochi cu mâna și pune pe celalalt la sticlă, se uită, ș-odată strigă:

https://blog.revistaderecenzii.com/
Dorul meu nebun
Tot ce-aveam mai bun
Vream ca să ți-l spun ție
Tainic să-ti șoptesc
Ce mult te iubesc
Și să mă robesc ție

https://blog.revistaderecenzii.com/
CONUL LEONIDA, pensionar – 60 de ani
COANA EFIMIȚA, consoarta lui – 56 de ani
SAFTA, slujnica lor
În București, la Leonida.

https://blog.revistaderecenzii.com/
Au fost odată, într-o margine de sat, un om, pe nume Stan, și muierea lui. Ea era tristă mereu și degeaba încerca soțul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună, căci, zicea ea, avea să fie și el trist dacă află. Dar Stan nu se lăsă și pînă la urmă ea îi spuse că e suparată că nu au copii și, într-adevăr, omul se întristă și el. Într-o bună zi, sosiră la ei în casă Domnul Iisus Cristos și Sfântul Petru.
Continuă să citești
Ileana Mălăncioiu (23.I.1940): Inima reginei (1971)