https://blog.revistaderecenzii.com/
TVR.RO | Luni, 11 Iulie 2022
În perioada 11-15 iulie, puteți urmări pe TVR3, de la miezul nopții, concerte susținute în anul 2021 la Festivalul Internațional „George Enescu” din București.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Eu nu cred că sunt piedeci la unirea
A două inimi ce credință-și țin,
Inbire-adevărată nu-i iubirea,
Ce piere când in cale-i piedeci vin.
Iubirea-i ca o stea nemișcătoare,
Ce calea le-o arată la năieri,
Statornică în furtuni îngrozitoare,
Ea-i tot aceeași astăzi ca și ieri.
Iubirea nu-i a vremii jucărie, —
Tu frumusețe, doar, cu vremea treci. —
Ea nu se schimbă ori-ce-ar fi să vie.
Aceeași ea rămâne ‘n veci de veci.
De mi se dovedește cam mințit
Nimic n’am scris și nimeni n’a iubit.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Sonet_(Shakespeare)
https://blog.revistaderecenzii.com/
Poezia sămănătoristă nu s-a continuat numai sub forma inspirației rurale și patriotice, ci a evoluat și sub forma tradiționalismului. Prezența unei poezii tradiționaliste de o indiscutabilă valoare estetică ne dovedește inutilitatea controversei asupra materialului poetic: materialul rural este tot atât de susceptibil de a deveni estetic ca orișicare altul. Ceea ce desparte apele e numai talentul, în compoziția căruia, pe lângă elementul său primordial și unic, mai intră însă și elemente străine. Tradiționalismul nostru e un sămănătorism sincronizat cu necesitățile estetice ale momentului printr-un contact, la unii poeți, tot atât de viu ca și cel al moderniștilor, dacă nu cu sensibilitatea apuseană, cel puțin cu procedeele ei stilistice. Peisagiul rural, solidaritatea națională în timp și în spațiu, ortodoxismul — totul nu formează decât un determinant psihologic, care ar putea fi tot atât de bine înlocuit cu peisagiul urban, cu discontinuitatea sufletească a omului modern, cu incredulitatea, fără alte repercuții asupra valorii estetice. Arta începe de la expresia acestui material și ceea ce s-a schimbat în expresia lui constituie tocmai nota diferențială a tradiționalismului față de sămănătorismul anemiat prin simpla imitație a unor forme epuizate. Era timpul unei infuziuni de sânge nou — infuziune venită prin contactul cu Francis Jammes, Rainer Maria Rilke și cu întreaga literatură modernă și, mai ales, simbolistă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
ÎNTUNECIME TOTALĂ
[Articol cu paternitate incertă]
[1 noiembrie 1877]
A privi la o întunecime totală a Soarelui sau a Lunii este o petrecere; a te rătăci însă noaptea prin întunecimea totală a Bucureștilor, a da în gropi și a te lovi cu capul de ziduri este de asemenea o petrecere pe care se pare a ne fi păstrat-o cu părintească îngrijire primăria noastră. Într-adevăr frumoasă iluminare cu gaz avem acuma. Lumea nu mai există decât numai pentru Podul Mogoșoaiei. Aici tot mai licurește din ce în ce mai palidă câte-o lumină de felinar asemenea unei speranțe aproape a se pierde. Încolo „lasciate ogni speranza!“ Încolo se-ncepe infernul lui Dante. Pasagiul primăriei, bogat în gropi, șanțuri și Plevne improvizate, formațiuni geologice din epoca terțiară, elemente hidrografice perfide în care alunecă picioarele celor muritori, coboare-se aceștia din neamul biman, coboare-se din cel mai fericit al cuadrupedelor. Din când în când câte o trăsură, cu fuga.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
„POMĂRITUL ÎNTOCMIT CU DEOSEBITĂ PRIVIRE LA GRĂDINA ȘCOLARĂ“DE D. COMȘA Sibiiu, 1877, 1 vol. 8°, 200 pag.
[1 august 1877]
Cam de mult ne deprinsesem a primi din Transilvania cărți scrise într-o limbă foarte ciudată. În urma înrâuririi germane și a celei maghiare scriitorii români din principatul Ardealului își formaseră șabloane sintactice pe care le împleteau cu cuvinte latinești spre marea daună a limbei naționale. Limba germană e foarte bogată în vorbe, în urma înlesnirii cu care dintr-o radicală se pot forma o mulțime de cuvinte derivate, fie prin adăogirea unei sufixe, fie pre altă cale. Acuma d-nii scriitori căutau a altoi limbei noastre fizionomia alteia cu totului străine de ea și prin acest soi de cultivare a limbei au ieșit la lumină fenomene cari au dat ocazie penelor satirice să facă haz de jurnalistica de peste Carpați, care altfel în privirea onestității politice merită mai mult respect decât gazetele noastre.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Din 11 iulie, luni-sâmbătă, de la ora 10.00, TVR 3 vă propune să revedeți serialul “Fram, ursul polar”, ecranizare a romanului de Cezar Petrescu.
Pentru generaţii de români, nuvela „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu se numără printre cele mai frumoase poveşti ale copilărie. Poate tocmai din acest motiv, în urmă cu aproape patru decenii, în 1983, regizoarea Elisabeta Bostan aducea pe micul ecran istoria plină de emoție a ursului polar Fram, într-un serial ca o lecţie de viaţă pentru copii şi adolescenţi.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Duminică, 10 iulie, de la ora 22.10, TVR 2 vă propune premiera TV: „Cazul Tudor Vladimirescu„- de Gavriil Pinte. O producție a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Regia: Gavriil Pinte. Adaptare și regia tv: Iulian Foișor
Casa de Producție a TVR a preluat în anul 2021 unul dintre cele mai remarcabile acte artistice dedicate istoriei române: spectacolul „Cazul Tudor Vladimirescu”. Opera rock este o producție a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Tg. Jiu, care îi aduce alături de actori pe muzicienii formației Bucium și pe artiştii Ansamblului Doina Gorjului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Trad. Emanoil Bucuța
| Din volumul „Goethe. Versuri în românește cu prilejul a o sută de ani de la moartea poetului”, Editura Dacia, București 1932 |
Umpli iară crâng și lunci
De văpae-ncet
Și desferici azi din munci
Sufletul meu biet.
Mângâios ți-aștemi pe gând
Uitătura grea
Ca un ochi de prieten blând
Pe ursita mea.
Inimii atunci îi vin
Șoapte de-altedăți,
Du-te-ntre surâs și chin
Prin singurătăți!
Curgi, o, curgi, drag râu de-argint,
Vesel n-oi mai fi,
Râs la fel s-a dus, și-alint,
Și credința-n vii.
Am avut odat-al meu
Lucru-atât de drag
Că spre zbuciumul tău greu
Nu-l mai uiți în veac.
Cântă, râu, la vale, cânt
Fără de popas,
Cântă, suflă-mi în cuvânt
Glas din al tău glas.
Când în nopți de iarnă, crunt,
Peste câmpuri mâi
Sau oglinzi în val mărunt
Mugurii dintâi.
Bine e când de ceilalți
Pașnic te-ai închis
Și c-un prieten te înalți
În același vis,
Vis, necunoscut de ins
Ori sfărmat în fum,
Prin al vieții necuprins,
Înnoptat pe drum.
Sursa: https://ro.m.wikisource.org/wiki/C%C4%83tre_lun%C4%83_(Goethe)
https://blog.revistaderecenzii.com/
Se pare că pesimiștii care nu prevesteau vrun mare succes protocolului iscălit la Londra vor avea cuvânt pân-în sfârșit. Istoria lumii ce-i dreptul nici nu se face pe hârtie, ci prin modificare de voințe și de intenții intime, și Anglia va putea să iscălească încă zece protocoale fără ca aceasta să schimbe atitudinea ei pe câtă vreme voința ei nu va fi schimbată prin motive puternice de interes. Dar fiindcă nu e nimic nou sub soare și fiindcă portiuncula sapientiae cu care se fericesc popoarele rămâne cam în toate vremile aceeași, vom aduce un exemplu mai vechi de tratări analoage și aceasta din al treilea război cu Cartago.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Sămănătorismul a fost privit ca o operă de renaștere și, în adevăr, dacă lărgim sensul renașterii la fenomenul cultural, el reprezintă un moment de expansiune a tuturor forțelor spirituale la lumina ideii naționale. În literatură chiar, sămănătorismul înseamnă și o intensificare a producției și o stimulare a maselor cititoare. Apărut la un început de veac și la un sfârșit de epocă literară, în care, după moartea lui Eminescu și încetarea virtuală a activității lui Coșbuc și Vlahuță, se publica o poezie mediocră, în evidenta dezinteresare a publicului, sămănătorismul s-a arătat, negreșit, ca o revărsare de ape mari. Judecat însă estetic, cu singura excepție a liricii puternice a lui Octavian Goga — în poezie, sămănătorismul reprezintă o epocă de inestetism. Situația lui paradoxală e de a fi fost luat ca o reacțiune sănătoasă împotriva modernismului și a formelor, așa-zise, decadente de artă, influențate de curentele apusene, și de a fi fost, în realitate, o epocă de decadență, adică de sleire a modurilor de expresie artistică a lui Eminescu și Coșbuc.
Continuă să citești