Institutul Cultural Român…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Institutul Cultural Român

Institutul Cultural Român alocă un milion de lei în acest an pentru traducerea cărţilor româneşti în străinătate, prin două programe de finanţare. Acestea se adresează editorilor din afara ţării şi urmăresc facilitarea accesului la cultura română, prin sprijinirea traducerilor din autori români şi a publicaţiilor dedicate culturii şi civilizaţiei româneşti. Dosarele pot fi depuse, în premieră, exclusiv online, prin email, până la data de 8 martie. Pentru o selecţie obiectivă şi transparentă, acestea vor fi evaluate de o comisie de experţi independenţi, selectaţi în urma unui apel public de primire de candidaturi.

Sursa: https://www.rador.ro/2023/02/02/institutul-cultural-roman-aloca-un-milion-de-lei-in-acest-an-pentru-traducerea-cartilor-romanesti-in-strainatate/

Un om și-un maestru. Proză de Barbu Ștefănescu-Delavrancea

https://blog.revistaderecenzii.com/

Un om și-un maestru…

VASILE ȘTEFĂNESCU

(1818-1891)

L-am văzut acum două luni. Slab, galben, cu răsuflarea grea, abia proptindu-se în picioarele umflate de un reumatism vechi; dar sub sprîncenele stufoase licărea încă o privire pătrunzătoare și sinceră, iar în cuvintele lui tresărea un suflet senin și demn, în care se rezuma o viață întreagă de paciență, de muncă și de onestitate. „Mai am puțin, iubite”, îmi zise nenea Ștefănescu după ce mă însărcină să chem pe un coleg al lui pentru a-l povățui la facerea testamentului; dar, observînd emoțiunea mută a vechiului său școlar, începu să rîză și adăogă, privindu-mă drept în ochi: „Nu, nu-mi pare rău că mor; munca mi-a ușurat viața, conștiința-mi ușurează moartea”.

Continuă să citești

Dispozițiile și încercările mele de poezie. Proză de Ion Heliade Rădulescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ion Heliade Rădulescu

Învățam grecește, cum se învăța pe atunci, octoih și psaltire: nu înțelegeam nimic. Într-o duminică am văzut la poarta bisericii Crețulescului lume multă adunată; am stat și eu să văz ce este. Un fecior sau vizitiu citea în gura mare Alexandria, și câți treceau pe drum se opreau și ascultau. Când m-am oprit eu, citirea venise dimpreună cu Alexandru până la Ivantie împărat, unde zice: „Mira tebe brate” (slavonă: pace ție frate) ș. c. l.

Continuă să citești

Lebăda și puii corbului. Fabulă de Grigore Alexandrescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Fabule

Lebăda odată-aflase
(Însă cum se întâmplase,
Nu pot să vă dau cuvânt)
Cum că într-un colț de lume,
Într-un loc cu mare nume,
Și pe un frumos pământ,

Niște păsări osândite,
Corbi de câțiva ani numite,
În primejdie trăiesc.
Lebedele au din fire
O ciudată presimțire,
Care este dar ceresc.

Continuă să citești

Îngere palid… de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
       Pe lângă cer?

Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
       De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
Demult zburai tu în lumi senine ­
       De nu iubeai.