Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Spre Nord

* De la ora 19:00, dirijorul Cristian Mandeal se va afla la pupitrul Orchestrei Naționale Radio pentru a dirija Simfonia nr. 7 în Mi major, semnată de compozitorul austriac Anton Bruckner. Lucrarea monumentală a fost dedicată celebrului monarh al Bavariei Ludwig al II-lea, cunoscut ca un mare susținător al artelor (și, în special, al muzicii lui Richard Wagner). La finalul acestui concert, Editura Casa Radio invită publicul în foaierul central al Sălii Radio la o sesiune de autografe oferită de dirijorul Cristian Mandeal pe albumul Serenity, recent apărut la Editura Casa Radio

Continuă să citești

Oglinda zilei. 10 februarie

https://blog.revistaderecenzii.com/

10 februarie: 1947 – Delegația Guvernului României a semnat, la Paris, Tratatul de pace cu Puterile Aliate și Asociate

1755 – A murit scriitorul și filozoful Montesquieu, una din cele mai complexe şi importante figuri ale iluminismului francez (n. 1689).

1763 – În urma Tratatului de pace de la Paris, Franța a cedat Marii Britanii mai multe teritorii din America de Nord, printre care Canada și teritoriile de la est de fluviul Mississippi.

Continuă să citești

Om milostiv. Proză de Emil Gârleanu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Om milostiv

— Ei, acu i-acu, neică! zise el.

Iar nașu-său îi răspunsese fără înconjur:

— Ascultă-mă ce-ti spun eu: nu fi papă-lapte; du-te la conul Mitică Limbă-dulce, că altminteri mergi la pușcărie cu mânile în buzunar… Du-te la el; ți-o face el ce ți-o face, și-i scăpa. Dă, îi avocat mare, îi om cu trecere, și-i d-ai noștri, din popor.

Continuă să citești

Oglindele. Fabulă de Grigore Alexandrescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

  Am citit altădată, nu mai știu în ce carte,
Că într-o țară mare, de aici nu departe,
Plăcuta frumusețe trecea de urîciune:
Cîți se-ntîmpla s-o aibă se socotea slutiți;
        Iar frumoși de minune
Se socotea aceia ce era mai pociți.
Oglinzi ca să se vază nu se afla în țară,
Și era poprit lucru să s-aducă d-afară.
        Așa fieștecine
        Socotea despre sine
        Ceea ce auzea,
Căci chiar undele gîrlei ce curgea prin cetate
Era atît de negre ș-atît de-ntunecate,
Încît nu putea omul nici umbra a-și vedea.
Dar după multe zile și vreme-ndelungată,
O corabie mare, cu oglinzi încărcată,
Trecînd pe lîngă țara de care vă vorbesc,
O apucă furtuna, o furtună cumplită,
Sau ca să zic mai bine, furtună norocită,
Pricină de prefaceri, de un folos obștesc;
Și pentru-al obștei bine, o pagubă oricare
        Nu mi se pare mare,
Mai vîrtos cînd acesta nu s-atinge de mine.
Împinsă de talazuri, corabia slăbită
Se sfărîmă, dar marfă puțină s-a-necat;
Oglindele mai toate le scoase la uscat.
        Locuitorii țării,
Cîți se afla atuncea pe țărmurile mării,
        Cu toții alergară,
        Și-n grab le adunară.
Se priviră în ele, și coprinși de mirare
Văzură adevărul, mulți însă cu-ntristare.
Dar aflînd dregătorii minunea întîmplată,
        Porunciră îndată
A se sparge cu pietre ș-a se desființa
Oglindele acelea oriunde s-ar afla.
Multe se sfărîmară, dar ascunseră multe
Acei care porunca nu vrură s-o asculte.
Și din vremea aceea toți oamenii frumoși
Arăt cîte-o oglindă acelor urîcioși.

(Ed. 1842)

Felicitare lui Samson Bodnărescu de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

N-am știut cum că în ziua
Douăzeci și șapte iuni,
Își serbeaz-aniversarea
Toți voinicii și Sămsunii.

În biserică asemeni
Cât îmblai pe la icoane,
N-am văzut pe sfântul Simson
Prea iubitule Samsoane.

Și aflând de-așa minune
Eu scrisei aceste șire,
Dorind multă sănătate,
Viață lungă și sporire.

Și spre semn caracudistic
Îți trimit această cartă,
Iar tu spune printr-un distic
Cum că cei absenți se iartă.