Toporul și pădurea. Fabulă de Grigore Alexandrescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Fabulă

 Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne și dobitoace
Nu rămîne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
        Nici nu s-ar povesti.
Și caii lui Ahil, care proorocea,
Negreșit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc
        Și care îmi zicea
        Că și el o știa
        De la strămoșii lui,
Care strămoși ai lui zicea și ei c-o știu
De la un alt strămoș, ce nu mai este viu
Și p-ai cărui strămoși, zău, nu poci să vi-i spui.
   Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un țăran se dusese să-și ia lemne de casă.
Trebuie să știți, însă, și poci să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
Astfel se încep toate: vremea desăvîrșaște
Orice inventă omul și orice duhul naște.
Așa țăranul nostru, numai cu fieru-n mînă,
Începu să slutească pădurea cea bătrînă.
Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
„Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte —
Începură să zică — toporul e aproape!“
— „E vreunul d-ai noștri cu ei să le ajute?“
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Și care era singur ceva mai la o parte.
— „Nu“. — „Așa fiți în pace: astă dată-avem parte;
Toporul și țăranul alt n-o să izbutească,
        Decît să ostenească.“
        Stejaru-avu dreptate:
După multă silință, cercări îndelungate,
Dînd în dreapta și-n stînga, cu puțină sporire,
Țăranul se întoarse fără de izbutire.
Dar cînd avu toporul o coadă de lemn tare,
Puteți judeca singuri ce tristă întîmplare.

Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
        Îmi pare că arată
        Că în fieșce țară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
Un pămîntean d-ai noștri, o rudă sau un frate.

(Ed. 1842)

Ea-și urma cărarea-n codru. Poem de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mihai Eminescu

Ea-și urma cărarea-n codru.
Eu mă iau pe a ei urmă,
Când ajung cu ea alături
Răsuflarea-mi mi se curmă.

Mai răsuflu înc-o dată,
Zic o vorbă, ea tresare
Și se uită-n altă parte
Și răspuns de loc nu are.

Dar mereu de ea m-apropiu
Și vorbesc și îi dau sfaturi;
Ea se apără c-o mână
Și se uită tot în laturi.

Când pe talie-i pun brațul,
Ea se frânge, va să scape,
Dar o trag mereu spre mine,
Mai aproape, mai aproape.

Mai nu vrea și mai se lasă.
Capul ei mi-l pun pe umăr,
Pun pe ochii-nchiși, pe gură,
Sărutări fără de număr.

Și la piept o strâng mai tare.
Răsuflarea-mi se sfărșește;
O întreb de ce-i mâhnită,
O întreb de mă iubește.

Iar ea ochii și-i deschide
Mari, puternici, plutitori:
­ Îmi ești drag din cale-afară,
Dar obraznic uneori.

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Opera Națională București

Sursa: https://www.rador.ro/2023/02/19/calendarul-evenimentelor-19-februarie-selectiuni-9/

* De la ora 17:00, îndrăgostiții de toate vârstele sunt invitați la Sala Radio la tradiționalul concert folcloric de Dragobete, oferit în fiecare an în luna februarie de Orchestra de Muzică Populară Radio. Sub bagheta dirijorului Adrian Grigoraş, concertul prezentat de Orchestra de Muzică Populară Radio cu titlul „Dragobetele Sărută Fetele” va fi susţinut de tineri artişti şi cupluri deja cunoscute ale scenei folclorice românești: Cornelia şi Lupu Rednic, Ion Drăgan, Nicoleta Rădinciuc Vlad, Ruxandra Pitulice, Gheorghe Rizea, Valentin Sanfira, Codruţa Filip, Ilie Caraş, Alexandra Dan, Daniel Turică, Claudia Colniceanu, Georgiana Aurică, Cosmin Bîrlan, Roxana Goia, Dorinel Gavriluţ Pîrvoni, Ana Maria Marti, Bogdan Octavian Hurban. Invitat special al serii de la Sala Radio este și Ansamblul Folcloric „Cununa Carpaţilor”

Continuă să citești

Oglinda zilei, 19 februarie

https://blog.revistaderecenzii.com/

Constantin Brâncuși

197 – Împăratul roman Septimius Severus, l-a învins pe uzurpatorul Clodius Albinus în bătălia de la Lugdunum.

1473 – S-a născut astronomul polonez Nicolaus Copernicus, autorul teoriei heliocentrice a Sistemului Solar (d. 1543).

1876 – S-a născut sculptorul Constantin Brâncuși (d. 1957).

Continuă să citești

Sultănica. Proză de Barbu Ștefănescu – Delavrancea

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sultănica

D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domnești, se vede o casă, albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei – curate ca un pahar; prispa din față – lipită cu pământ galben; pe creasta casei, d-o parte și de alta, scârție, la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase.

Continuă să citești