Orice face cel mai mare, Dreptate-n toate are, Precum vom videa aice Din o fabulă ce-oi zice.
Un miel foarte însetat S-adăpa în râu curat, Unde lupul, cătând pradă, Începu cu mielul sfadă, Zicându-i cu rost turbat: Ori de ce mă înfruntezi Și să turburi cum cutezi Limpedea mea băutură? I-au zis mielul: Doamne, iartă, La mânie nu te-ntartă, Mai ales dacă ai vra Să-nțelegi măria-ta C-apa din sus cură-n vale La șerbul măriei-tale; Și s-o turbur eu nu pot Cu piciorul, nici cu bot!
Mi o turburi și-acum iară, I-au zis cruda acea fiară; Știu că-n anul cel trecut Tu de lupi ai zis bârfele! Cum puteam să zic acele, Când n-am fost încă născut? Crede, doamne, că ș-acuma Eu sug lapte de la muma. De n-ai fost tu, apoi, zău,
Au fost un frate al tău. Nici un frate eu nu am. Așadar, ț-au fost vrun neam, Că toți câni, păstori și oi Bat din veci resbel cu noi! Zicând ceste, îl îmbrâncă Și îl duce la pădure, Unde, fără să-l înjure, Îl despoaie și-l mănâncă.
Vulturul și bufnița, și făcură,-n fine, pace; Însă ciocul, ghearele suveranului rapace
Da cam multă bănuială Bufniței de a se teme Pentru puișorii săi. (Avea, biet, și ea-ndoială Pe această de foc vreme, Când cei răi devin mai răi.)
Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat, Că au să trăiască-n pace în paternul lor palat Puișorii aliatei. „Ca mai sigură sa fie
Familioar-alteței-tale — Zise suveranul vultur verișoarei dumisale — Și lămurit să se știe, Fă bine și mi-o descrie, Ca să știu a mi-o scuti.” „Zău, nu poți a te-amăgi, Zise bufa, căci natura Pui pe lume mai frumoși
Ca ai mei nu mai produse: când îi vezi, râde făptura, Sunt minune! ochi de soare, gentili, sprinteni, grațioși, Și când cântă te dezmiardă, vocea lor pătrunzătoare E mai dulce decât zisa voce de privighetoare.”
Nu trecură zile multe: după legea domnilor Și legea-mpăraților, Ieșind la vânătoare mărirea-sa vulturul
Și-n svol făcându-și turul, A fame ca o streche În pipotă-l pătrunde; Și cată-n jur oriunde,
Străbate cu vederea, o scorbură zărește, Jos repede se lasă și caută șoimește; Își vâră în cuib capul, ș-o slut-aci pereche De pui stârcită vede: piperniciți, puchioși,
Cu ochii urduroși Și galbeni, și zgâiți; Un glas pițigăiat, Strident, discord și spart.
Cit nu putu să crează pârdalnicii c-or fi Aceiași despre care Cu-atâta înfocare Și laudă prea mare
În timpul conferinței amica i-a fost spus. Așa, întinse gâtul, curat d-orice prepus, Și cioc! o dată-n unul, și-n celălalt iar cioc! Frumos, pe cum se cade, ți-i dumică pe loc.
Nu-și terminase bine Imperiala cină, Când, iată, supravine Și muma, lină, lină.
Ce vede, sărăcuța!… începe a țipa, De uiete, blesteme pădurea răsuna. Pe răul său confrate sperjur și trădător Îl face, după fapta-i, de lege călcător
Ce-nfruntă jurământ. Ci vulturul atuncea avea și el cuvânt. Părinții, ca părinții, își amă fiii lor Și cât de sluți să fie îi cred de grațioși. Iar mai vârtos în carte, când dai d-un autor,
Paternul său amor E vai de om de mare! la Sarsaili puchioși S-auzi țipăt de bufă, amate cititor !1840
Am mers la locuința Maestrului și am întrebat: „Unde este Maestrul?” Mi s-a răspuns: „Maestrul este îndrăgostit și «intoxicat» și un rătăcitor dintr-un loc într-altul.”
Am spus: „Am o obligație, măcar dați-mi o cheie, sunt prietenul Maestrului, cu adevărat, nu sunt un dușman.” Ei mi-au răspuns: „Maestrul s-a îndrăgostit de «Grădinar», caută-l în grădină sau pe malul apei.”
Îndrăgostiții frenetici urmează obiectul iubirii lor; Dacă cineva se îndrăgostește, du-te și lasă-l în pace!
Peștele care a cunoscut apa nu va ieși pe uscat; Cum ar putea un îndrăgostit să rămână în sfera de culoare și parfum?
Zăpada înghețată care a văzut chipul Soarelui strălucitor este înghițită de către Soare. Odată topită ea va fi purtată de curent;
În special aceea care este iubita regelui nostru, Un rege fără de pereche și plin de credință și amabil.
Prin această alchimie infinită, care nimeni nu o poate evalua sau presupune, Cuprul, de îndată ce este atins devine aur la comanda „Reîntoarce-te”.
Lasă lumea deoparte și zboară din cele șase dimensiuni. Cât timp vei mai rătăci în uitare și dezorientare încoace și încolo?
Inevitabil aceasta te va conduce la sfârșit, propriul tău consimțământ, La posibilitatea de a te bucura de onoare și glorie în prezența regelui.
Nefiind acolo un intrus în rândul lor, Iisus îți va revela misterele, punct cu punct.
Am închis deschiderea buzelor și am deschis calea secretă: Într-o clipă m-am eliberat de dorința de a vorbi.
Joi, 16 martie 2023, ora 11,30 în Sala de lectură „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” Ploiești, a avut loc lansarea cărții „Vadu Părului. Popas istoric pe drumul cel mare. Pagini de monografie”, autori: Gheorghe Marinică, Ion R. Dedu, Filofteia Marinică.
Cartea a apărut sub egida Societății Culturale „Ploiești – Mileniul III”.
S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înșurubat în pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a văzut că poate zbura fără să dea din aripi.
Codrule, Măria-Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le-atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu, Sub cel tei bătut de vânt Cu floarea pân-în pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm, dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă, Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vedea c-am adormit, El pin tei va răscoli Și cu flori m-a coperi.
* De la ora 17:00, Muzeul Naţional de Artă Contemporană celebrează fenomenul culturii vizuale contemporane din România prin „decontul vizual” al celor 192 de noutăţi din colecţia muzeului, dar şi printr-o dezbatere publică cu invitaţi internaţionali, ce deschide o noutate a sezonului – seria de conferinţe publice MNAC International Academy. Evenimentul este deschis cu prima ediţie a dezbaterii publice MNAC International Academy cu invitaţii speciali Frances Morris – director, Tate Modern, dr. Zoran Eric – curator independent, fost curator şef la Muzeul de Artă Contemporană din Belgrad (ambii membri ai juriului în sesiunea de achiziţii publice de artă, MNAC 2022) şi artista Ana Maria Micu. În încheiere, la etajul 4 în spaţiul Dialog, se va deschide o nouă expoziţie a studenţilor, în care şapte tineri artişti aflaţi la început de drum se angrenează într-un nou exerciţiu colectiv de creaţie şi curatoriat. Vernisajul expoziţiei celor mai recente achiziţii de artă PULS 22 va începe la ora 19:00
