În această lume. Poem de Sully Prudhomme

https://blog.revistaderecenzii.com/

În această lume florile se trec una câte una,
Trilurile păsărilor, dulci, sunt scurte;
Viseaz o vară cu zile luminoase şi plăcute
Întotdeauna.

În această lume buzele ating mai uşor ca norii luna,
Dar din dulceaţa lor nu mai rămâne nimic care s-aline;
Visez un sărut care să stea cu mine
Întotdeauna.

În această lume, după ce a trecut furtuna,
Fiecare-şi plânge prietenia sau iubirea lui pierdută;
Visez îndrăgostiţi neclintiţi-n a legământului redută
Întotdeauna.

(Trad. Petru Dimofte)

Sursa: http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=sully+prudhomme

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Filiala de Sculptură București a Uniunii Artiștilor Plastici din România organizează, în perioada 18-29 aprilie, la Combinatul Fondului Plastic, evenimentul dedicat sculpturii contemporane: Zilele Sculpturii București, ediţia a treia. În cadrul expoziției de sculptură contemporană re#situăriafective, Zilele Sculpturii București aduce laolaltă 31 de artiști români, atât de renume cât și emergenți. Expoziția re#situăriafective poate fi vizitată în fiecare zi între orele 12:00 și 18:00. Intrarea este liberă. Un eveniment organizat de Filiala de Sculptură București a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu sprijinul Ministerului Culturii. Printre partenerii media: Radio România Cultural, București FM. Din program:

Continuă să citești

Calul. Proză de Emil Gârleanu

https://blog.revistaderecenzii.com/

S-a trezit în câmpiile întinse, acoperite de ierburile dese, culcate de vânturi, ale Ungariei. În mijlocul lor s-a ținut câtăva vreme de mama lui, o iapă oarbă ce sta răzlețită de ceilalți cai, dintre care cei mai frumoși fuseseră mânjii ei. Apoi, când a simțit fiorul sălbatic ce i se revărsase în sânge, în largul pustietăților acestea a deprins cele dintâi goane, ș-acolo și-a ridicat capul, a lărgit nările și, cutremurându-și coama încâlcită de spini, răspunse la chemări necunoscute, trimițând depărtărilor cel dintâi nechezat puternic ce-i ieșise din piept.

Continuă să citești

Pe podelele reci de cărămidă. Proză de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

…Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna ‘nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp , se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați și fixi — ea-și frângea mânile ei în lanțuri și din când în când își netezea părul ei desfăcut, ce cădea pînă la șolduri în vițe și ‘ncovoituri cumplite. La picioarele ei era cadavrul ca de var al unui copil gol pus pe paie — un cadavru slab pe care bătea luna, legat la gât cu o cordeluță roșie. Femeia răzimată de stâlp era atît de albă încât părea o statuă și una cu stâlpul.

Continuă să citești