https://blog.revistaderecenzii.com/

În aerul cald, vâslind din spre sud vântul îndulcit, negre puncte se arată și nălucesc în albastru, dispar ascunse de un nor, se arată mai mari, până ce un fâlfâit de aripi ne lovește auzul. E semn de primăvară și cele duse în surgun către soare, se reîntorc înapoi.

Cântătorul norod umple din nou lumea de triluri, nopțile își recapătă farmecul, zorii nu mai răsar tăcuți.

Răzând fata apelor, rândunelele zboară, atingând fulgerător cu sfârcul aripei pulberea din cale, se avântă spre înaltul streșinei, ridică un galben fir de paiu și ca mâine un vesel ciripit de pe o margine de cuib, trezește aerul. Se întorc prietenele bune ca să ne spue că vremea se statornicește din nou, și cu toate acestea nu toți deopotrivă revăd întoarcerea lor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Sub luna plină,
Cu farmecul ce-n jos se lasă,
Oricare coperiș de casă
    E baltă de lumină.

    Albastra noapte
E toată ploaie argintie,
Un vis de-naltă poezie,
    De cântec și de șoapte.

    Din lumi astrale
Magia înfășurătoare
Cuprinde în a ei splendoare
    A plângerilor vale.

    Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori scânteietoare,
Ce griji pot fi predomnitoare,
    Și ce destin, balaur?

    O! cer, natură,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
    Peste blestem și ură.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Spre o cale grea și lungă
Călători doi s-au unit,
Deși ii aveau s-agiungă
Scop cu totul diferit.

Numa avere să adune
Unuia foarte-i plăcea,
Pentru-aceasta el de bune
Orice mijloace credea.