Dansează stihul ritmul și pas cu pas îl sună. O rimă-i mai scâlcie, o rimă e mai bună, Dar trebuie o rimă și-o pauză la vers, Cum e și călcătura la horă și la mers. Căci de se frânge stihul strâmbat și dă în gropi Și jocul pare-o horă ca de ologi și șchiopi. Să crezi că vor răspunde mai bine la ureche Când rimele-s mai strânse, păreche cu păreche. Ce fel de danț e-acela? de surzi? de muți? de orbi? De cucuvăi? de stoluri de bufnițe? de corbi? În care joacă strâmbe picioarele de lemn Și ghebele din cârcă, fără opriri la semn? Oricât ar fi și mirii și oaspeții de dârji, S-ar auzi un tropot de piedici și de cârji. Gătit de sărbătoare cu fir, să luăm aminte Că stihul e o nuntă de graiuri și cuvinte.
— Ba e noroc! — Ba nu e noroc! — Ba e noroc, muiere! — Ba nu e, mă omule, nu! — Adică, nu muncesc eu, femeie? — Ba muncești pentru unul, și noi suntem opt guri, și cu Plăvița, nouă.