Ce se întâmplă când oamenii nu știu sau își uită istoria? Am comemorat Centenarul Marii Uniri din 1918, an în care s-a făurit România Mare. Oricâte încercări fac nu mă pot ține departe de tema Unitate prindiversitate în contextul actual, privind cu ochi critic dar și sentimental adesea, atât trecutul cât și prezentul nostru, al românilor. Românii au fost dintotdeauna pretutindeni, nu doar în interiorul granițelor vremelnice (dictate de evenimentele beligerante sau de interesele politice ale marilor puteri), cât și departe răspândiți prin lume. Atâta timp cât graiul, credința și tradițiile i-au însoțit ca umbra, românii au rămas români. Îmi dau seama că-mi iubesc țara ca pe maica sfântă, îi înțeleg suferințele și traumele, o respect, bucurându-mă pentru vigoarea ei mereu reînnoită în ciuda tăvălugului istoriei zbuciumate. Resping din instinct orice dictatură azi, știind că prima bogăție a omului este libertatea cu multiplele sale aspecte derivate.
Drama istorică ce împleteşte istoria zbuciumată a regatului Baekje cu povestea emoţionantă a tinerei prinţese Soo Baek-hyang începe la TVR 1 pe 7 februarie. Serialul „Fiica regelui” se difuzează în premieră, de luni până vineri, de la ora 16.45.
La începutul secolului al VI-lea, pe vremea celor trei vechi regate coreene, generalul Yung devine conducătorul regatului Baekje, după ce fostul rege este ucis în urma unui complot de la curte. Împrejurări dramatice îl despart pe Yung – devenit regele Muryeong, al 25-lea rege al Baekje – de Chae-hwa, femeia pe care o iubeşte şi care îi poartă copilul.
* Jud. Argeş:Consiliul Judeţean Argeş invită la o serie de evenimente culturale organizate de instituţiile de cultură subordonate. Programul zilei:
ora 10:30 – PERSONALITĂŢI ŞI GENERAŢII – Dialog literar, susţinut cu prilejul Zilei Naţionale a Lecturii, de prozatorul GABRIEL CAZAN, membru al Uniunii Scriitorilor din România – la Liceul Teoretic’ Ion Mihalache’ Topoloveni
ora 16:30 – ATELIER DE BUNE MANIERE: SERVIREA MESEI – Activitate educativă, desfăşurată în cadrul Proiectului Biblioclubul curioşilor; participă copii cu vârstele cuprinse între 5 – 6 ani – în Sala Tinerilor, Biblioteca Judeţeană Argeş
1849 – Delegația condusă de mitropolitul Andrei Șaguna a prezentat, în fața împăratului Franz Joseph, „Petițiunea generală a fruntașilor români din Transilvania, Banat și Bucovina”, prin care se cerea recunoașterea națiunii române.
În toamna anului 2019 craiovenii l-au omagiat pe cunoscutul caricaturist la împlinirea a 85 ani de viață, cu ocazia expoziției deschise la Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă. Pasionați de cultura și valorile Craiovei, Dodo Niță și fratele său Dragoș, au făcut posibilă nașterea monografiei dedicată domnului Gabriel Bratu, acest personaj carismatic și cunoscut de întreaga noastră urbe și nu numai. Cetățean de onoare al Craiovei din anul 2005, a fost recompensat cu numeroase titluri și onoruri lumești și culturale. Din “desfășurătorul contabil” aflăm amănunte biografice din viața acestui personaj emblematic, precum faptul că s-a născut în mahalaua Lahovary, strada redenumită România Muncitoare, al cărei nume provine de la politicianul Alexandru Lahovary. Se destăinuie cu generozitate autorului Dodo Niță, amănunte inedite ies la iveală publicului, precum faptul că a debutat la 13 ani în suplimentul Licurici al revistei Lumea Copiilor. Chiar dacă inițial a fost dat afară din liceu pe motive de obârșie nesănătoasă, viața în comunism i-a surâs nesperat și tânărul ce visase de mic copil să ajungă birjar, a devenit nu doar caricaturist și colaborator al celebrei reviste Urzica sau angajat permanent al ziarului Înainte, ci și făuritor al Căii Ferate Bumbești Livezeni. Acel șantier vestit în epocă era purgatoriul multora și rampa de lansare spre o carieră sănătoasă, pe noi criterii de morală proletară. Viața a făcut să ajungă apoi profesor, director, șef al Casei de Creație Culturală, editor al Scrisului Românesc, împărtășindu-ne faptul că doar 45 de ani a fost în slujba ziarului Înainte, al Editurii Scrisul Românesc sau al Școlii Populare de Artă, printre multe alte funcții și activități desfășurate. Incredibil pentru un singur om și o singură viață, însă…posibil. Prezența evenimentelor politice, sociale, obligă atenția spre realitatea zilei și pe artiști a lua poziție, a adera, a participa și a pune arta și talentul lor în beneficiul/contextul epocii. Dacă pictura e înainte de toate pictură iar poezía e poezie, se spune că toate artele, indiferent care ar fi, nu interesează decât în măsura în care vorbesc de om, realizări și destinul social. Apropierea de om (Domul Popescu), de realitatea făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate a omului nou dă naștere unei generații de caricaturiști aparte, recognoscibili. Geometría característică și forma grafică capătă o mai mare însemnătate; linii definitorii simple, sugestive și subiecte impactante. Domnul Popescu are craniul alungit, spune multe fizionomia acestuia, precum și ipostazele în care-l regăsim de-a lungul anilor. Caricatura era alb-negru în epocă, mai târziu apărând alți olteni talentați precum Horațiu Mălăele și Ștefan Popa Popa’s, cei care introduc culorile și pastelul în caricatura gen portret.
Cheia ce mi-ai dat aseară ― Cheia de la poarta verde ― Am pierdut-o chiar aseară!… Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, Și căzând, mi-a stins lumina.
A fost odată ca niciodată, a fost un împărat care avea mai multe fete şi toate erau frumoase ca nişte zâne. Dar cea mai mică era atât de frumoasă, că până şi soarele, care văzuse atâtea, se oprea în loc, uitându-se la dânsa şi minunându-se de atâta frumuseţe.
