https://blog.revistaderecenzii.com/
Drama istorică ce împleteşte istoria zbuciumată a regatului Baekje cu povestea emoţionantă a tinerei prinţese Soo Baek-hyang începe la TVR 1 pe 7 februarie. Serialul „Fiica regelui” se difuzează în premieră, de luni până vineri, de la ora 16.45.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Capitolul II
(fragmente) *
Dar iată, de prăpăd sătulă,
De-al ei nelegiuit popas,
Neva în matcă-ncet s-a tras;
Îmbucurată de-așa hulă
Și răzvrătire, lebăda
Nepăsătoare prada sa.
Ca un tâlhar ce plin de ură
Cu ceata-i într-un sat intrând,
Doboară, sparge, taie, fură;
Batjocuri, vaiet, plans, tortură.
Scrâșnire, larmă!…Și curând,
Înreuiați de prada grasă,
Temându-se de urmăriri,
Trudiți de-așa nelegiuiri,
Tâlharii se grăbesc spre casă,
Pierzând pe drum de prea mult zor
Câte ceva din prada lor.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Sunt în lume amatori de fel de fel de colecțiuni curioase — și multe am văzut, de valori incalculabile.
În clasele primare, odinioară, cunoșteam un băiat care avea o colecție de peste cinci mii de nasturi; mai târziu, am admirat la un tânăr zeci de albumuri pline de fotografii de femei frumoase; apoi, la un bărbat, două colecțiuni: una, de cărți poștale ilustrate, și alta, de cărți de citit, strânse încet-încet, de pe la prieteni uituci, unele neilustrate.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
1554 – Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile (10 – 19 iulie 1553), a fost decapitată pentru trădare (n. 1537).
1709 – Marinarul scoțian Alexander Selkirk a fost salvat după patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez. El a fost sursa de inspirație a personajului Robinson Crusoe.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Încep să-mi revin treptat din emoția altei despărțiri, iar va călători ființa dragă a sufletului, iar n-o să o mai văd o perioadă și iar voi gândi neîncetat de-i bine, de-i sănătoasă, de-i este greu sau nu prin lumea largă. De ce o mamă simte fizic durerea depărtării de puiul ei? Lumea vorbește de fluturi în stomac când se referă la îndrăgosteală, eu știu doar că stomacul mi-e strâns și o senzație de leșin mă cuprinde de câte ori știu că pleacă de lângă mine. Apoi tremur, plâng cu lacrimi ascunse și-o gamă de alte semne fizice mă „răsfață” și câte-un cuțit îmi străbate ochiul când privesc în urma ei cum se depărtează. Laika s-a agitat și ea, biata, după care, obosită sau poate doar resemnată, a căzut în brațele lui Morfeu, întinsă pe sofa. 26 grade Celsius arată termometrul casei, e liniște și ciudat, greierii parcă au făcut pauză la corală. Doar câte-un ciripit mai răzbate, se simte toamna venind, deși ziua pare încă de vară. Privesc cerul cu nori albi dezlânați, ies afară și respir adânc, încerc să fiu calmă, pozitivă, să înving starea de rău ce m-a cuprins în urma despărțirii. Bietul câine mă urmează și așază la picioarele mele în poziție strategică, cu privire spre ușa casei. De la terasa vecină răzbat chicoteli și pe deasupra câmpului verde trece-un pescăruș.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Drama istorică ce împleteşte istoria zbuciumată a regatului Baekje cu povestea emoţionantă a tinerei prinţese Soo Baek-hyang începe la TVR 1 pe 7 februarie. Serialul „Fiica regelui” se difuzează în premieră, de luni până vineri, de la ora 16.45.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Maestrul Iancu Caragiale a fost figura cea mai proeminentă a literaturii noastre dinainte de război. Azi cărțile lui sunt în toate mâinile și reputația marelui umorist, dramaturg și neîndurat tălmăcitor al numeroaselor noastre imperfecții fizice și sociale, a intrat de mult în conștiința publică. Dar dacă cititorii răspândiți în toate colțurile României mari pot să-i admire perfecția matematică a stilului, verva scânteietoare și finețea observației de o ironie uneori amară, sunt foarte puțini aceia care l-au cunoscut personal și au putut să-i prețuiască mobilitatea fizionomiei, dominată de vioiciunea unor ochi sclipitori de duh, și acel zâmbet neuitat ce-i îndulcea uneori amărăciunea sarcastică a gândirii. Încă de la debuturile sale, Caragiale, scriitorul, a fost depășit de imensitatea personalității sale individuale. S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își cheltuia c-o dărnicie de nabab resursele unei elocințe fără precedent în marea familie intelectuală a contemporanilor. Nici chiar Titu Maiorescu, a cărui dialectică era strălucită, n-a putut să-l înfrângă în discuțiile animate de la Convorbirile literare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O, criticul meu rumen, glumeţ cu pântec mare,
Tu, care timp de-un secol să râzi ai fi în stare
De galeşa mea muză, hai vino-ncoa, puţin,
Să încercăm să-nvingem afurisitul spleen.
