* Concert Regal susținut de Orchestra Naţională Radio, dirijor: Gerd Schaller, solist: Răzvan Suma – violoncel – ora 19:00, la Sala Radio. Lucrări de: E. Hübsch: Imnul Regal, E. Elgar: Concertul în mi minor pentru violoncel și orchestră, op. 85 și A. Dvořák: Simfonia nr. 5 în fa major, op. 76
Biblioteca Academiei Române (B.A.R.) a inaugurat, miercuri, 22 aprilie 2026, o expoziție permanentă care va oferi vizitatorilor săi posibilitatea de a admira obiecte care au fost cândva utilizate pentru activitățile curente ale bibliotecii, iar acum au devenit piese de epocă. Totodată, cei care trec pragul expoziției pot vedea documente și piese de artă reprezentative din patrimoniul documentar al B.A.R.
Biblioteca a fost înființată în 1867, într-o perioadă de reforme care au condus la crearea statului român modern, proces inițiat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și continuat de Carol I. Instituție modernă și profesionistă, Biblioteca Academiei a evoluat sub diverse denumiri și a trecut prin mai multe etape în existenţa sa de aproape 160 de ani, având în centrul activităților cartea, documentul și cultivarea cunoașterii.
Astăzi, Biblioteca Academiei Române reprezintă o instituţie cu statut național și profil enciclopedic, un centru info-documentar de excelenţă unde se află şi pot fi cercetate, atât digital, cât și în mod clasic, documente istorice, manuscrise în versiune originală sau facsimilată, un fond consistent de carte și carte rară (ediții bibliofile, liliput etc.), cea mai bogată colecție de publicații seriale românești din lume și un impresionant fond de periodice internaționale vechi, un fond de foi volante istorice, dar și contemporane, colecții de artă (gravuri, stampe, reproduceri foto etc.), hărți de epocă, partituri originale scrise de mâna lui Wagner sau Rossini, un impresionant fond numismatic și multe alte comori culturale sau științifice, însumând peste 14 milioane de unități bibliografice de documente și piese documentare diverse.
Temperamentul ca fatum*, în revista „Convorbiri literare”, Nr. 5 / 2026
Marin Iancu propune, prin vasta monografie, intitulată Marin Preda. Vocația pentru echilibru și totalitate (Editura Editgraph, Buzău, 2025), un itinerar critic de o remarcabilă densitate, urmărit cu o stăruitoare fidelitate față de imperativul echilibrului. Autorul angajează un parcurs exegetic marcat de o progresivă complexitate, în care traseele ideatice se întrețes cu arhitectonicele romanești cele mai elaborate. Efortul lui critic se constituie într-un veritabil acord creativ cu substanța operei studiate, izbutind să descifreze mecanismele imagismului simbolic, precum și acea polifonie de semnificații, dedusă din imaginarul fantasmatic al scriitorului.
Structurată în douăsprezece capitole, subdivizate la rândul lor în paragrafe și „subsecvențe” care migălesc detaliul cu o precizie aproape monografică, lucrarea de față urmărește geneza și metamorfozele prozei lui Marin Preda. De asemenea, există un Cuvânt înainte cu atribuție de orientare axiomatică, precum și o impozantă Bibliografie.
În plină epocă fanariotă, începe, mai ales de la 1770 înainte, o altă perioadă de contact cu Apusul. Acest contact cu Apusul, care înviorase literatura românească înainte de epoca fanariotă, este, deci, reluat; reluat însă cu alte regiuni ale Apusului, în alt spirit, capabil de a produce și alte rezultate. Data aproximativă de 1770 este într-adevăr împotriva cronologiei obișnuite, dincolo de jumătatea secolului al XVIII-lea, însă, în viața societăților, cronologia este aproximativă.
Prin urmare cam pe la 1770—1780 se schimbau aproape toate înfățișările externe ale societății românești, și aceasta are o influență hotărâtoare și asupra literaturii. Iată motivul acestei schimbări.
Secolul al XVIII-lea este ocupat, pentru noi, în cea mai mare parte, de războaie împotriva turcilor pe care le poartă austriecii și rușii. Însăși prezența acestor armate creștine pe pământul țării putea să aducă schimbări, dar trebuie făcută o deosebire între caracterul armatelor creștine de la începutul secolului, armate austriece și rusești, și între caracterul acelorași armate pe urmă.
* Craiova/Băilești: Cea de-a VII-a ediție a Festivalului de Poezie și Dramaturgie „Patrel Berceanu” va avea loc în perioada 5-8 mai, în Craiova, respectiv Băilești, orașul de baștină al scriitorului. Organizatorii acestei ediții – Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, respectiv Consiliul Local al Municipiului Băilești și Casa de Cultură „Amza Pellea” din localitate. Evenimentele din prima zi vor avea loc la Muzeul de Artă Craiova (MAC), de la ora 14:00. Va fi lansat un volum cuprinzând publicistica lui Patrel Berceanu, ediție postumă îngrijită de Nicolae Coande, căruia îi aparține și cuvântul lămuritor. Volumul apare la Ed. Revers (Craiova), prin grija scriitorului Constantin Barbu, și cuprinde articole din perioada 1968-2005, publicate în ziare și reviste din țară: Înainte, Cuvântul libertății, Amfiteatru, Viața Studențească, Luceafărul, Vatra, România literară, Ramuri, Mozaicul. Cartea beneficiază de o prezentare sintetică a publicisticii teatrale a lui Berceanu, semnată de Marius Dobrin.
De la presocratici la estetica modernă*, în „Scrisul românesc”, Nr. 4 / 2026, p. 9
VVolumul semnat de Cassian Maria Spiridon, intitulat sugestiv Rugul ce nu se mistuie (Editura Timpul, Iași, 2022), valorifică o metaforă de sorginte biblică pentru a desemna perenitatea unei vocații nestinse. Titlul, simbol al imortalității pasiunii creatoare, circumscrie devotamentul necondiționat față de fenomenul literar și, cu precădere, față de arta poetică, văzută ca un nucleu spiritual care supraviețuiește trecerii timpului fără a-și epuiza forța de iradiere.
Capitolul inaugural se constituie, în fapt, într-o veritabilă micromonografie dedicată publicației „Poezia”, proiect editorial de anvergură fondat de Cassian Maria Spiridon în pragul ultimei decade a secolului trecut. Autorul reconstituie geneza și parcursul acestei reviste, subliniind rolul acesteia în peisajul literar postdecembrist și efortul de cristalizare a unei noi direcții în estetica lirică a vremii: „Ca program și direcție, revista își propune cu prioritate afirmarea poeziei naționale actuale, dar și a celei universale – se înțelege, în haină românească; aici vor fi prezente eseuri și articole privind creația în general, va fi pusă în discuție condiția artistului și câte altele. În fascicula critică vor fi panoramate, pe cât posibil, aparițiile editoriale în domeniu. Frecvența de apariție ține cont de succesiunea anotimpurilor. În măsura în care se va impune și mijloacele financiare vor permite se va putea trece de la patru la douăsprezece numere pe an. Fiecare apariție, în partea teoretică, își propune discutarea unor teme mai generale: Poezie și Metafizică, Poezie și Dragoste, Poezie și Transcendență, Poezie și Filosofie, Poezie și Dumnezeu, Poezie și Magie, Poezie și Muzică, Poezie și Suferință ș.a.m.d. Am început cu Poezie și Metafizică și vom continua în ordinea propusă. Deschisă tuturor celor care mărturisesc întru Poezie, singura grila fiind cea axiologică, așteptăm pe adresa redacției colaborări din orice colț al țării, inclusiv Nordul Bucovinei și Basarabia, dar și din diaspora românească” (Revista „Poezia” în o sută de anotimpuri).
